Arta Conversatiei

Democracy is two wolves and a lamb voting on what to have for dinner Aveam 10 ani cand s-a intamplat totul. Stăteam culcuşit intr-unul din vechile fotolii pliante din sufragerie, de care era atat de mandra mama, şi citeam Dupa 20 de ani de Alexandre Dumas. E doar  o intamplare că titlul se potriveşte astazi cu ceea ce vreau sa scriu. Atunci eram atat de fericit ca facusem rost de carte, cu greu, imprumutata de la matusa prietenului meu cel mai bun, Bogdan, doamna lucrand la depozitul de carte din Iasi. O adevărata comoara avea in biblioteca, doamna. Si eram cufundat in aventurile unui d’Atargnan mai in varsta, dar inca alaturi de prietenii sai, chiar daca temporar despartiti de intrigile cardinalui Mazarin. Si atunci a inceput totul. Vecinul de la sapte, student la medicina, a navalit in casa la noi, tulburandu-mi lectura, si i-a spus tatalui meu: Domnu Podaru, deschideti televizorul, este Revolutie! Nu-l mai vazusem pe tata atat de precipitat de cand il luasera cei de la Securit

He is looking at you, Kiddo!   (Casablanca, 1942) M-am ferit pana acum sa abordez probleme mai sensibile, precum cele de suflet. Precum relatiile interumane. Precum sentimentele… Nu pentru ca nu as avea puterea sa o fac, sau talentul de a asterne ganduri pe eterul internetului… la urma urmei fiecare dintre noi are o poveste de spus, o experienta de viata de impartasit, o durere de ascuns, un vis de indeplinit. Mai degraba pentru ca demult, am decis sa ma comport ca un matur inainte de vreme. Nu spun sa ma maturizez, pentru ca e un proces prea lent pentru ca noi, cei care il traim sa il putem observa… Teoria rolurilor spune ca toata viata ne asumam ipostaze tipologizate, in functie de etapele in care ne aflam. Cand esti elev, te comporti ca unul: chiulesti, inveti, minti, porti uniforma, o urasti, fumezi sau nu, te imbeti la petreceri ca sa epatezi in fata amicilor si mai ales a fetelor, care au ca unic reper de atractivitate la sexul opus neobisnuitul, exageratul. Apoi, ajuns student

Un alt aspect al permanentei adaptabilitaţi a profesorului la provocarile vieţii cotidiene contemporane il reprezintă relatiile profesor-elevi. Ele se constituie într-o retea de interdependenţe. Relaţiile informaţional-cognitive si relaţiile afective sunt subordonate relaţiei de conducere-influenţare. Atât relatia informational-cognitivã cât si cea afectivã se stabilesc cu scopul de a-i influenta pe elevi: pentru însusirea de cunostinte, pentru determinarea unor stãri afective favorabile receptionãrii mesajului emis de profesor, pentru determinarea unor modificãri de comportament sau stabilizarea unor trãsãturi de caracter. Profesorul declanseazã si întretine interesul elevilor si dorinta lor de a învãta si de a rãspunde printr-un comportament adecvat cerintelor lui. Trãsãturile temperamentale ale profesorului au un cuvânt de spus. Autocontrolul permanent, echilibrul autoimpus sunt hotãrâtoare pentru un comportament adecvat. Comportamentul emotional al profesorului influenteazã direct

Este titlul unui eseu liber pe care am fost rugat sa il scriu pentru un curs de perfectionare. Desi nu sunt doar ideile mele, multe dintre ele fiind preluate de pe alte site-uri de profil, cu multa metodica, si chiar din cadrul cursului, totusi consider ca ceea ce am scris merita sa vada mai multa lumina, macar in virtutea faptului ca peste ani voi reciti materialul si voi putea zambi admirativ sau nu, la incercarile mele de a folosi limbajul, pe care eu il consider de lemn, al didacticii Este greu de spus cât de mult poate schimba un curs de perfecţionare modul de predare al unui profesor. In ciuda numeroaselor teorii enunţate asupra rolului cadrului didactic, eu ramân convins că un om, ca sa poata performa intr-o activitate, trebuie sa aibă ceea ce nu de mult se numea „chemare”. Fără să iti placă tumultul orelor si numeroasele provocări, imprevizibile, ale fiecarei lecţii in parte, fără să consideri ca ai o menire, aceea de a forma minţi ca să gîndească liber, care să işi cult

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ziua-celor-mai-prost-platiti-profesori-din-ue-se-serbeaza-azi-in-romania-1060591.html

Ca multi dintre concetăţenii mei am purces la drum cu masina incarcata cu o jumate de apartament (ca de, asa e cu un copil mic) pe şoselele patriei spre munte. De ce la munte? Pai, la mare mai fusesem anul acesta cu ala micu si apoi am vrut varietate. Si am parte de ea cu duiumul acum... Un alt motiv a fost oportunitatea oferita de un vaucher.  Pe drum, nimic nou. Desi gps-ul imi estima corect probabil timpul de 3 ore jumatate din Bacau, totusi realitatea din trafic e alta. Am strabatut un sirag nesfarsit de localitati ramase in evul mediu, pline de carute si oameni ebrietati, cu limita de 59km pe ora. Stiu ca e 50 dar imi incerc norocul. L-as mai fi tentat cu un kilometraj mai mare dar calitatea drumurilor comunele combinata cu hazardul tipic romanesc (pisici, caini,  copii nesupravegheati, babe atemporale sau betivi ratacitori) m-au temperat. Cand am fost la mare, in mai, am incalcat toate regulile de circulatie, dar m-am incadrat in timpul afisat de gps. Acum oricat m-am straduit, n

Daniel Morar, numit de Traian Băsescu judecător la CCR http://jurnalul.ro/stiri/observator/daniel-morar-numit-de-traian-basescu-judecator-la-ccr-639922.html Nu e așa că de asta voința unei nații in vară a fost călcată in picioare... cât de evidentă să mai fie disperarea unei individ nedemn de funcția de președinte pe care o ocupă...

Technorati Tags: despre cei 7 ani de acasa , despre mitocanie DEX a-i ploua (cuiva) în gură '= expr. a-i fi (cuiva) poftă. Motto "Nu te certa niciodata cu un prost. Te aduce la nivelul lui si te bate cu experienta!" imaginea provine de pe  http://glumita.ro De ceva vreme, sa fie un an, am inceput să mă gândesc că ar trebui să găsesc şi puţină satisfacţie profesională în meseria mea de profesor. Adesea directoarele mă apostrofează blajin că nu sunt destul de apropiat de copii, că ar trebui să fiu ceva mai implicat in meseria pe care o desfăsor. Nu vreau să fiu inteles greşit. Imi place să fiu profesor. Ştiu că pare ca o sentinţă de masochism financiar şi social, dar ştiu că sunt croit pentru asta. Am mai spus-o şi in alte imprejurari, dar personal nu mă văd facând altceva bine şi chiar am incercat. Poate nu destul. Dar am incercat… Revin la obiectul introspecţiei mele actuale, prin a mărturisi că am renunţat să ii mai fugăresc pe elevi după carţi, să ii mai