Postări

Atat se poate…

Imagine
#rezitentapasiva

Am mai incheiat o zi de munca. Se apropie vacanta si sincer, tot ce ma intereseaza acum este daca sa merg la Afterhills sa vad ATB, care mi-a incantat tineretea, si imi aminteste de muza, sau sa evadez undeva departe
Ca tot omul incastrat in propria bula socio-informationala, deschid Facebook si citesc despre un asta cu facultatea la seral care retardant rosteste doar placa privind abuzul in serviciu, despre binefacerile cafelei si despre, surpriza, un comunicat al Sindicatului din care fac parte.COMUNICATBiroul Operativ al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ protestează împotriva declaraţiilor jignitoare la adresa corpului didactic din România, făcute de Președintele Senatului, Călin Constantin Anton Popescu – Tăriceanu.
Afirmațiile acestuia conform cărora …„programul nu e de opt ore pe zi în învățământul preuniversitar. Dacă pui la cap toate vacanțele, ai patru luni de vacanță pe an.Eu nu găsesc că sunt justificate unele din aceste majorări.” denotă o necuno…

Calatorie prin (diversitatea din) Portugalia. Jurnal de Curs

Imagine
Ziua 1 Duminica  Sosirea am ajuns la locul de intalnire cu 15 minute inainte. Ploua intens, dar am reusit sa ma adapostesc pe terasa pentru fumat din fata hotelului boem, dar mic, inghesuit si intunecat. In interior, multi oameni zambitori, unii angajati in discutii. Recunosc franturi de flamanda, germana, maghiara si greaca. Sporadic, printre zambete politicoase, se strecoara si engleza. Am senzatia unui Babel nedesavarsit, dar totodata a unei curiozitati evidente, deoarece nimeni nu pare a sti pe nimeni, si toata lumea nu stie cum arata trainerii.ajunsi la locul de desfasurare a primului curs, trebuie sa admit ca trainerul, Wim, mi-a cucerit instant increderea prin dezinvoltura si o engleza cursiva si accesibila. Prezentarile individuale au fost pe informatii de baza privind istoria tarilor noastre. Mi s-a confirmat inca o data, cu amuzament, cum ungurii sunt nostalgigi dupa o realitate istorica mistificata dupa 100 de ani de la Trianon. Insa nimeni nu stia nimic de Romania. Doar ca e…

Democrație...

Imagine
Obosit dupa o alta zi… Telefonul vibreaza… Nu e muza… e doar un breaking news

Si dupa aproape doi ani, tot ce imi vine sa spun e "Oare cum e sa te simți cand unul ca asta, un semianalfabet funcțional, face un gest pe care zeci de mii de oameni in strada il blamează?"
Vorbesc desigur de Ministrul de Justitie, cu un nume banal, dar caracalian…  As vrea sa nu ma pot cenzura pe proaspata achizitionata tastatura iluminanta… as vrea sa il fac gibon, gurist, carpa si mu…lte altele, dar cumva nu simt decat o scarba si o revolta impulsiva. As vrea, in acest moment, sa sfasii in bucati un individ ca asta sau altii ca el, care o data la 4 ani imi fura vitorul… si e cel mai pretios lucru pe care il am.
Nu am ascuns niciodata ca nu ma refugiez inutil in trecut. Nu traiesc prezentul monoton si tern al unui burghez dintr-un oras de provincie, al carui viitor a fost furat constant de politicieni, din 1862 incoace, de cand Cuza a decis sa mute capitala la Bucuresti, in sud. Un sud care imi tr…

De-ar fi atât de simplu

Imagine
Citind un articol ca sa imi invit somnul tot amânat in ultimele zile, ochii mi-au alunecat peste...

 Si involuntar mi-am amintit de autobuzul 360 din Roma care avea ca stație finala "Muse". Mărturisesc ca, pentru o clipa, am resimțit acel strop de magie pe care viețile noastre terne il aclama, dar rar au curajul sa il soarbă. Ce ușor ar fi... Sa cobor la doar un meridian distanța... Si apoi. Dar pana sa imi revin, autobuzul a făcut colțul intersecției in Gara Termini si m-a lăsat fără reacția de a face măcar o poza. 
PS Am vrut in următoarele zile sa il astept. Nu a mai trecut, cand eram in zona... ....
Nesincronizare... Ca in Atlasul Norilor

Nu am mai scris de un an

Imagine
Nu am mai scris de un an. E o propoziție ca o sentință. Nici acum nu pot sa spun cu sinceritate ca eu chiar scriu. Da, ca sa fiu întortochiat în cuvinte, ca V, personajul din V de la Vendetta, eu desfășor actul scrierii, dar nu ma destăinui în cuvinte. E mai degrabă ceva mecanic; e ca o sforțare. E ca atunci când asteptarea nu mai are sens și te strângi în tine și cauți cu disperare sa faci altceva. Orice. Dar sa nu mai aștepți... Nu am crezut niciodată ca va veni acel moment când verbul a scrie va deveni un trecut. Eu, omul care trăiesc în viitor și clocotesc de idei, cuvinte, povesti. Chiar si o scrisoare mi se pare o lupta epuizanta - suna bine, dar realitatea este ca cine mai scrie azi scrisori? nici chiar mailuri... funcționăm pe fast forward și Messenger, WhatsApp si iMessages sunt cele care ne sufoca creativitatea. Insa trebuie sa recunosc ca pe undeva uzura, nu a timpului, ci a cotidianului, ma ajunge din urma. E ciudat sentimentul. Simt ca am încremenit în 2013. O vârsta fru…

O moarte care nu dovedește nimic

Imagine
Am cunoscut-o. Nu foarte bine. E greu printre 35 de elevi pe clasă. Era adesea obosita și afișa uneori un plictis evident. Recunosc ca nu sunt cel mai mare animator la ore, dar nici obiectul de studiu nu mă prea ajuta. Istoria. Cum sa atragi o eleva de clasa a XI-A de liceu, chiar de la una de specialitate, asupra unui obiect atât de blamat în imaginarul contemporan. Ok. Nici manualele nu îmi sunt prea mult de folos! Dar revenind. Era o fata frumoasa și plina de viață când nu discutam teme de istorie. Ceea ce se întâmplă destul de des ținând cont de calitățile cognitive ale majorității celor care au aterizat, nici ei stiind exact cum, în acea clasă. Era dificil sa nu remarci printre mediocrități un sâmbure de talent. Probabil ca acum nu o voi mai uita niciodată pentru ca ultimele cuvinte schimbate la școală cu ea, înainte de a ieși din clasa, în acea vinere fatală, o caracterizau: orgolioasa, dornica de a fi printre primii și mai ales de a nu fi privită ca un stereotip, ci ca o indiv…

Femeia la 45 de ani... asa... ca Mihaela

Imagine
Obosit fiind de atâta concentrare intelectuala cotidiana, mi-a sărit in ochi un articol din presa feminina/feminista care abunda internetul în ultima vreme. Si după ce am luat lumina de la Mihaela Rădulescu mi-a venit subit a spune eu ceva despre ...

Ca sa fiu elegant... As dori sa apostrofez genul acesta de sfaturi date de femei întreținute, care privesc cu dispreț la suratele lor "din România", de pe coperțile glossy ale revistelor "de gen". 88 % dintre românce sunt convins ca ar vrea sa se dea pe coarda-rapel  în casa, dar au de mers la serviciu, de îngrijit copii, casa, și unele au norocul de a le mângâia soțul/concubinul cu câte o scatoalca (asa, ca sa se simtă iubite; de atâta "iubire" unele ajung la spital sau in centre de consiliere).


Sunt convins ca aerul de Monaco face bine la riduri și stimulează fesele si masajul lor subințeles, asa ca "româncele" ar face bine sa nu mai fie niște "babe" la 45 de ani și sa se "înconjoar…