Arta Conversatiei

Etichete Technorati: Basescu , presedinte , comportament , opinii De multă vreme mă întreb de ce, de aceeaşi multă vreme, am început sa spun, din ce în ce mai des, că trăiesc intr-o ţară de rahat. Este adevărat că, implicit, şi eu aş fi din aceeaşi materie fecală. Iar acest lucru imi displace. Şi astfel am inceput să fac politică. Nu dintr-aceea serioasă, cu un carnet de membru de partid, cu mitinguri cu mici (deşi imi plac micii), cu talk-show -uri televizate etc. Nu, politică dintr-aia de făcea Ilie Moromete la fierăria lui Iocan, citind ziarul şi comentând calităţile de plugar ale lui Carol al II-lea şi Mihai I. Adică ca tot Miticul, la colţul străzii, numai ca nu stau pe stradă, ci la servici, alături de colegi sau cu prietenii la un pahar de vorbă. Acum, că mă uit la ştiri foarte des, am inteles că pot şi eu să-mi revars furia pe cineva, pentru a mă descărca de toate tensiunile acumulate ca simplu cetăţean. Ce, doar italienii să-şi găsească ţapul ispăşitor, al tuturor problemelo

Etichete Technorati: Violenta in scoli , educatie , problemele invatamantului romanesc , educatia si mass media De ceva vreme, presa romanească şi-a propus, iniţiativă aparent lăudabilă, să portretizeze situaţia reală din şcolile româneşti. Acum, dacă este să fim realişti, ceea ce eu numesc realitate, pentru celălalt poate fi o doar o altă perspectivă. Hegel, cred, spunea că "lumea este aşa cum o văd eu". Aşa că, nu pot subscrie multor dintre ştirile de la ora 5, 6 sau 7 seara de pe unele posturi tv. Şi nu pentru că as contesta abilitatile de ziaristi ale unor reporteri (desi si aici se poate discuta) sau ca mi s-ar parea prea incredibile unele fapte si evenimente ce sunt prezentate. Nu. Sunt sceptic in privinta interpretarii faptelor. Ma revolta modul in care a ajuns sa se faca jurnalism, mai ales televizat in zilele nostre. Si pentru ca scandalul se vinde, goana dupa senzational a devenit sport national. Daca nu e Elodia, este p...aharul lui Virinel Columbeanu. Daca nu es

Etichete Technorati: Politica , alegeri Sambata votam? Este prima reactie pe care am avut-o saptamana asta la auzul vestii ca alegerile pentru Parlamentul European se desfasoara la sfarsitul saptamanii. Nu ca m-as considera expert in politica, datorita formatiei profesionale, dar pentru prima oara ma simt depasit de eveniment. Nu stiu cu cine sa votez. Sunt sigur ca nu sunt singurul roman in aceasta situatie. Sunt eu, baba Safta, Mitica Ouvrierul, Gigel, elevul care tocmai are 18 ani, si milioane de alti concetateni. Problema este ca de la mine am pretentii. Dar nu problemele de zi cu zi au fost cele care m-au rupt de realitatea politica, ci insasi agitatia electorala, sau mai precis lipsa ei, este cea care mi-a adormit spiritul politic. Este cea mai muta campanie, daca mutenia ar avea grad de comparatie. La tv, talkshowrile vor sa ne demonstreze ca alesii nostrii sau viitorii alesi ai nostrii europeni nu au cultura generala vizavi de integrarea europeana. Problema este ca sunt convi

  Ideea unităţii europene a generat, în decursul timpului, numeroase cărţi, studii, articole şi dezbateri menite să identifice muguri ai necesităţii de unire a europenilor, sau, dimpotrivă, temeiuri ale imposibilităţii conlucrării acestora. Tematica rămâne actuală, mai ales pentru spaţiul cercetării istorice româneşti, deoarece ea implică şi dorinţa inerentă a societăţii în care trăim, de a contribui şi ea la această amplă discuţiei asupra unuia dintre cele mai temerare proiecte politice ale lumii contemporane, Uniunea Europeană . De la început menţionăm că vom opera o serie de limitări asupra demersului istoric de faţă, limitări impuse de spaţiu şi de vastitatea temei. Cercetarea de faţă se bazează pe literatura de specialitate şi se va concentra asupra modului în care a înţeles politica externă a Marii Britanii, principal actor al scenei politice europene, de a se raporta la ideea unităţii politice a continentului, lucru mai puţin analizat în cercetarea românească. Vom încerca astf

În secolul al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, Imperiul Britanic apărea ca o forţă colosală, prin prisma întinderii şi resurselor pe care le presupunea. Aflat la apogeul său, Imperiul Britanic acoperea aproape o pătrime din suprafaţa terestră a globului şi se bucura de o proporţie similară a populaţiei, cu totul, peste 500 de milioane de locuitori [1] . La sfârşitul celui de-al doilea război mondial însă, Marea Britanie depindea pentru a supravieţui iernii anului 1946-1947 de sprijinul economic al Statelor Unite ale Americii. Declinul spectaculos al puterii sale a surprins şi a dat naştere la o aprinsă dezbatere în mediul istoriografic britanic încercându-se să se explice cum a putut o superputere precum Imperiul Britanic în secolul al XIX-lea, să decadă într-un timp atât de scurt. De fapt, măreţia Marii Britanii a fost fals receptată. Cea mai mare parte a dezbaterii istoriografiei contemporane privind declinul Marii Britanii porneşte de la prezumţia că Anglia a pi

In ultima vreme se discuta foarte aprins despre soarta invatamantului romanesc. Mass media (TVR1, ProTV si ziare locale si naționale) se întrece in a descoperi lipsurile din educație. Este adevărat ca ar fi constructiv daca s-ar portretiza si împlinirile, acelea puține care sunt. Printre ultimele idei vehiculate in aceasta dezbatere se număra si cea a comisiilor de calitate in invatamant ( vezi Articol despre ARACIP ). Si astfel apăru si AGENŢIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR adică ARACIP. Personal, vad in ARACIP, ca in toate iniţiativele din ultimii ani din învăţământ o măsură heirup-ista care sa ne demonstreze noua, profesorii de rând, ca cei din Ministerul Educaţiei si Cercetării si ce alta denumire o mai avea acum, nu stau de pomana si toaca banii contribuabililor. Nu pot sa ştiu daca astfel de instituţii funcţionează in alte tari, mai ales din spaţiul comunitar, dar probabil e bine ca o divizie din sistemul educaţional sa monitorizeze cali