Cadrul didactic – un profesionist în sistemul de învăţământ? partea II

Un alt aspect al permanentei adaptabilitaţi a profesorului la provocarile vieţii cotidiene contemporane il reprezintă relatiile profesor-elevi. Ele se constituie într-o retea de interdependenţe. Relaţiile informaţional-cognitive si relaţiile afective sunt subordonate relaţiei de conducere-influenţare. Atât relatia informational-cognitivã cât si cea afectivã se stabilesc cu scopul de a-i influenta pe elevi: pentru însusirea de cunostinte, pentru determinarea unor stãri afective favorabile receptionãrii mesajului emis de profesor, pentru determinarea unor modificãri de comportament sau stabilizarea unor trãsãturi de caracter. Profesorul declanseazã si întretine interesul elevilor si dorinta lor de a învãta si de a rãspunde printr-un comportament adecvat cerintelor lui. Trãsãturile temperamentale ale profesorului au un cuvânt de spus. Autocontrolul permanent, echilibrul autoimpus sunt hotãrâtoare pentru un comportament adecvat. Comportamentul emotional al profesorului influenteazã direct comportamentul elevilor prin contagiune si indirect, prin climatul afectiv pe care îl determinã în clasã.

Climatul afectiv al clasei este rodul nu numai al comportamentului profesorului, ci si al conlucrãrii lui cu elevii si se realizeazã cu contributia ambelor pãrti. Profesorul trebuie sã sesizeze si sã încurajeze orice încercare, oricât de timidã, a elevilor de a se apropia de el. Elevului îi este fricã sã nu greseascã si mai ales sã nu fie înteles gresit, dar el doreste din toate puterile sã-si deschidã sufletul în fata profesorului. Tonul afectiv pe care profesorul îl imprimã relatiilor sale cu elevii si pe care îl induce în relatiile interelevi genereazã climatul afectiv, favorabil sau nefavorabil bunei desfãsurãri a activitãtii. Profesorul poate interveni constient în creearea unei stãri afective pozitive la nivelul clasei ajutându-i pe elevi sã-si dozeze rational efortul de învãtare prin modul de predare, prin cerinte si prin îndrumarea studiului individual. Solicitarea prea mare, nerationalã sau neînteleasã de elevi are efecte negative în comportamentul acestora, manifestate prin chin, minciunã, fraudã, anxietate, pasivitate, plictisealã, sustragere de la îndatoririle scolare. Prin tonusul pe care îl imprimã grupului, profesorul favorizeazã efortul elevilor si rezultatele lor sau dimpotrivã, le face munca mai grea, chiar apãsãtoare.

 Profesorul influenteazã elevii dar este, la rândul sãu, influentat de elevi. El îsi adapteazã comportamentul, ia mãsuri, impune si dispune, se consultã cu elevii sãi, ia mãsuri independent. Motivatia profesorului, satisfactiile sau insatisfactiile pe care le trãieste sunt urmare a reusitei sau nereusitei sale profesionale, precum si un stimulent sau o piedicã în continuarea acestei activitãti.

Concluzionând, tocmai această necesitate a profesorului de a se adapta permanent la schimbările rapide prin care trece lumea din zilele noastre mă imping sa caut permanent modalităţi de formare care să imi permită să raspund provocărilor atat ale profesiei, cît şi cele personale. Orice curs, interactiv şi dinamic precum acest poate fi un stimul perfect pentru astfel de nevoi de formare.