Cadrul didactic – un profesionist în sistemul de învăţământ? partea II
Un alt aspect al permanentei
adaptabilitaţi a profesorului la provocarile vieţii cotidiene contemporane il
reprezintă relatiile profesor-elevi. Ele se constituie într-o retea de
interdependenţe. Relaţiile informaţional-cognitive si relaţiile afective sunt
subordonate relaţiei de conducere-influenţare. Atât relatia
informational-cognitivã cât si cea afectivã se stabilesc cu scopul de a-i
influenta pe elevi: pentru însusirea de cunostinte, pentru determinarea unor
stãri afective favorabile receptionãrii mesajului emis de profesor, pentru
determinarea unor modificãri de comportament sau stabilizarea unor trãsãturi de
caracter. Profesorul declanseazã si întretine interesul elevilor si dorinta lor
de a învãta si de a rãspunde printr-un comportament adecvat cerintelor lui. Trãsãturile
temperamentale ale profesorului au un cuvânt de spus. Autocontrolul permanent,
echilibrul autoimpus sunt hotãrâtoare pentru un comportament adecvat.
Comportamentul emotional al profesorului influenteazã direct comportamentul
elevilor prin contagiune si indirect, prin climatul afectiv pe care îl
determinã în clasã.
Climatul afectiv al clasei
este rodul nu numai al comportamentului profesorului, ci si al conlucrãrii lui
cu elevii si se realizeazã cu contributia ambelor pãrti. Profesorul trebuie sã
sesizeze si sã încurajeze orice încercare, oricât de timidã, a elevilor de a se
apropia de el. Elevului îi este fricã sã nu greseascã si mai ales sã nu fie
înteles gresit, dar el doreste din toate puterile sã-si deschidã sufletul în
fata profesorului. Tonul afectiv pe care profesorul îl imprimã relatiilor sale
cu elevii si pe care îl induce în relatiile interelevi genereazã climatul
afectiv, favorabil sau nefavorabil bunei desfãsurãri a activitãtii. Profesorul
poate interveni constient în creearea unei stãri afective pozitive la nivelul
clasei ajutându-i pe elevi sã-si dozeze rational efortul de învãtare prin modul
de predare, prin cerinte si prin îndrumarea studiului individual. Solicitarea
prea mare, nerationalã sau neînteleasã de elevi are efecte negative în
comportamentul acestora, manifestate prin chin, minciunã, fraudã, anxietate,
pasivitate, plictisealã, sustragere de la îndatoririle scolare. Prin tonusul pe
care îl imprimã grupului, profesorul favorizeazã efortul elevilor si
rezultatele lor sau dimpotrivã, le face munca mai grea, chiar apãsãtoare.
Profesorul influenteazã elevii dar este, la
rândul sãu, influentat de elevi. El îsi adapteazã comportamentul, ia mãsuri,
impune si dispune, se consultã cu elevii sãi, ia mãsuri independent. Motivatia
profesorului, satisfactiile sau insatisfactiile pe care le trãieste sunt urmare
a reusitei sau nereusitei sale profesionale, precum si un stimulent sau o
piedicã în continuarea acestei activitãti.
Concluzionând, tocmai această
necesitate a profesorului de a se adapta permanent la schimbările rapide prin
care trece lumea din zilele noastre mă imping sa caut permanent modalităţi de
formare care să imi permită să raspund provocărilor atat ale profesiei, cît şi
cele personale. Orice curs, interactiv şi dinamic precum acest poate fi un
stimul perfect pentru astfel de nevoi de formare.
