Treceți la conținutul principal

De ce nu imi place de presedintele Basescu

Etichete Technorati: ,,,

De multă vreme mă întreb de ce, de aceeaşi multă vreme, am început sa spun, din ce în ce mai des, că trăiesc intr-o ţară de rahat. Este adevărat că, implicit, şi eu aş fi din aceeaşi materie fecală. Iar acest lucru imi displace. Şi astfel am inceput să fac politică. Nu dintr-aceea serioasă, cu un carnet de membru de partid, cu mitinguri cu mici (deşi imi plac micii), cu talk-show-uri televizate etc. Nu, politică dintr-aia de făcea Ilie Moromete la fierăria lui Iocan, citind ziarul şi comentând calităţile de plugar ale lui Carol al II-lea şi Mihai I. Adică ca tot Miticul, la colţul străzii, numai ca nu stau pe stradă, ci la servici, alături de colegi sau cu prietenii la un pahar de vorbă.

Acum, că mă uit la ştiri foarte des, am inteles că pot şi eu să-mi revars furia pe cineva, pentru a mă descărca de toate tensiunile acumulate ca simplu cetăţean. Ce, doar italienii să-şi găsească ţapul ispăşitor, al tuturor problemelor sociale ale lor, în români şi ţigani (nu că ar face ei distincţie între). Aşa că mi-am tras şi eu Mailat-ul meu, respectiv preşedintele ţării de .... în care trăiesc, Traian Băsescu.

Recunosc că, la alegerile din 2004 am sperat şi eu mai bine, după o lungă guvernare psd-istă. Problema este că am rămas tare dezamăgit de episodul cu plânsul lui Basescu pe umărul lui Stolojan, nu pentru soarta celui din urmă, ci pentru că nu mi s-a părut atunci că fostul primar al Capitalei ar fi un personaj potrivit funcţiei de preşedinte. Băsescu este o personalitate energică, destul de autoritară, care merge destul de bine ca premier. Dar am zis că fac orice, numai să cadă Iliescu şi PSD. Acum imi pare rau. Nu de Iliescu, nici de PSD, ci de alegere.

Băsescu pare ca e un personaj frustrat. A nimerit pe un post care nu-l satisface. Dă din gură mult, dă şi din mâini, apare la TV şi ne explică orice... mai zice de o "păsărică", mai zice de o "ţigancă împuţită", de un "armean bun". Işi ia brevetul de căpitan de navă, se operează de spate, la Viena, vizitează cu fesul pe cap podurile dărâmate de viiturile din 2005, mai face un referendum, mai face o vizită în starinătate, mai face un referendum, mai face un miting etc. Pare o persoană dinamică, care nu are ce face pe acasă. Se plictiseşte. Şi atunci mai face o baie de mulţime. Nu că aş condamna popularitatea preşedintelui... dar mă intrigă un aspect foarte remarcat de pupincuristii preşedintelui: de ce spune românul de rând că este unul de-al nostru, din popor. Doar pentru că se pozează cu tine şi îţi scrie un autograf?

Alţii mai spun că "lasă că asta măcar a făcut ceva"... Şi consternat mă intreb, ce? Nu am nevoie de un preşedinte vedetă. Vreau un preşedinte care îşi vede de atribuţiile şi imaginea pe care trebuie să o reprezinte, adică o ţară. Asta. România. Nu destul că există deja imbecili ce ne fac de ruşine numele peste hotare. Mai trebuie să văd un papagal de preşedinte care face de toate, mai puţin să se poarte cu demnitatea funcţiei sale. De parcă nu erau destui cu Bush si Sarkoszy.

In concluzie, astept ca din ce in ce mai multi sa se trezeasca la realitate si sa vada dincolo de populismul alesilor nostri. Ma intreb si sper, ca de, speranta moare ultima, ca generatiile noi sa inceapa sa deschida ochii, iar cele tinere sa nu se mai imbete cu vorbe, frumoase, goale de continut, ci sa urmareasca lucid programe, fapte ale celor ce se doresc in frunte. Vrem sa ajungem Europa din urma... dar asta nu se va intampla daca asteptam pe Godot sa ne invete sa fim cetateni... Ca nu vine!

Comentarii

  1. Cel mai important lucru este ca întotdeaua sã ne amintim cuvintele lui Albert Einstein: " Lumea nu este amenintatã de persoane rele ,ci de acei care permit rãutatea ".

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate cã trebuie sã mai asteptãm vreo 20-30 de ani pînã moare generatia comunistã care are acum 50 -60 de ani. Generatie care nu stie cum functioneazã democratia pentru cã nu au trait si nici nu au foat educati în ea , generatie care nu cunoaste una din cele mai importante lectii ale democratiei: " Libertate înseamnã responsabilittate! " si sincer vorbind nici nu le pasã.Dar timpul resolvã totul si speranta niciodatã nu poate muri,cã atunci se cheamã sinucidere si ãsta e lucrul cel mai limitat si mai ignorant si mai periculos apoi , de pe lume.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar.



Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti...

Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri...

Modele de prioritati nationale
 Modele de familie traditionala
 Modele de succes in viata
Modele de dezvoltare

PS 1
"Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei"  PS 2

Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani?



PS 3


Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au fost folosite nu in scopuri financiare, ci pent…

Despre dezinformare, cretinism, onoare... si multe altele

E marti seara.

E August. Sunt in vacanta. Stiu ca in acest moment toti cunoscutii mei care nu sunt profesori sau elevi ma vor uri. Dar daca pentru ei vacanta mea uriasa este un motiv de invidie, pentru mine este un prilej de a ma relaxa cateva saptamani. Dupa care imi omor timpul citind, plimbandu-ma, urmarind filme... pana o iau de la capat in septembrie, pentru ca inactivitatea asta pe bani putini ma omoara psihic...
Asa ca, rutinat, imi verific Facebook-ul, ca (aproape) orice fiinta a secolului XXI, si sunt asaltat de fiinte urate, terne, pe care nu le cunosc, dar pe care reteaua de socializare, dupa un algoritm care imi scapa, mi le prezinta agasant, dupa principiul, probabil, ca daca prietenii mei au dat like unei postari de-a lor, si eu ar trebui sa fiu interesat de nunti, concedii, burti goale, gratare mioritice si multe check-in-uri, variind de la Dubai, la piscinile din Iasi si chiar din satele uitate de lume si PSD. Iar pe mine ma intereseaza sa vad ce fac cei din lista mea…

Referendumul dezbinarii noastre

#referendumulpentrudefinireafamilieirezolvatoateproblemeleRomaniei

BOR ”să investească mai puțin în betoane și mai mult în oameni”
Radu Preda

S-a terminat. Ne-a terminat. Nu e o victorie pentru nimeni. As vrea sa il pot comenta la rece precum ziaristii Cristian Tudor Popescu, Liviu Avram, Moise Guran, Vlad Petreanu, dar nu simt nici o satisfactie a victoriei bunului simt fata de ura, a civismului fata de autoritarismul vadit al guvernarii PSD-ALDE, a adevarului fata de propaganda sforaitoare si simplista ce inundase Romania, desi nu si-o asumase nimeni.

Ma doare sufletul ca adevarata perdanta pentru noi toti, credinciosi habotnici sau de duminica, ca mine, sau doar nepracticanti, este Biserica Ortodoxa Romana BOR. Nu mi-as face griji ca de maine hoarde de atei, homosexuali sau dusmani ai credintei vor iesi la iveala din umbra si vor asalta societatea romanesca… Cred ca esecul referendumului se datoreaza unor cumuli de factori, dintre care cel mai important este ca nu a fost prea dorit …