Treceți la conținutul principal

Despre cetateanul turmentat

Etichete Technorati: ,

Sambata votam? Este prima reactie pe care am avut-o saptamana asta la auzul vestii ca alegerile pentru Parlamentul European se desfasoara la sfarsitul saptamanii. Nu ca m-as considera expert in politica, datorita formatiei profesionale, dar pentru prima oara ma simt depasit de eveniment. Nu stiu cu cine sa votez. Sunt sigur ca nu sunt singurul roman in aceasta situatie. Sunt eu, baba Safta, Mitica Ouvrierul, Gigel, elevul care tocmai are 18 ani, si milioane de alti concetateni.

Problema este ca de la mine am pretentii. Dar nu problemele de zi cu zi au fost cele care m-au rupt de realitatea politica, ci insasi agitatia electorala, sau mai precis lipsa ei, este cea care mi-a adormit spiritul politic. Este cea mai muta campanie, daca mutenia ar avea grad de comparatie. La tv, talkshowrile vor sa ne demonstreze ca alesii nostrii sau viitorii alesi ai nostrii europeni nu au cultura generala vizavi de integrarea europeana. Problema este ca sunt convins ca putini sunt cei care stiu cu ce se mananca UE, desi am intrat in ea. Adesea am impresia ca nici prim-ministrul, presedintele sau, ce sa mai zic de parlamentari, nu stiu cum de-am intrat in UE si de ce.

Acum ca suntem, trebuie sa trimitem si noi niste parlamentari la UE. Dar, mai sa fie, nu prea se inghesuie nimeni. Ciudata reactie, dar explicabila. O cariera de parlamentar european este moarte politica sigura. Cel mult, dupa mandat poate mai prinde unul sau ajunge ambasador sau consul pe undeva. Pe cand aici, in tara... ei, aici e osul gros. Aici poti sa avansezi pe liste sau nu, sa-l sapi pe colegul, sa migrezi politic. Ma intreb oare toti politicienii nostrii vor sa-l imite pe Constantin Argetoianu? Sau doar sa recreeze marile migratii la scara politica?

Oricum ma uitam cum oameni pregatiti, cu deschideri europene din politica nostra au spus pas candidaturii la europene. Dar ce sa ne mai miram... insasi repetata amanare a alegerilor pe parcursul anului acesta ne arata interesul real de care se bucura acestea printre cei care ne conduc.

Nu mi-am ascuns niciodata afinitatile fata de liberalism. Dar ce se intampla acum in tara nu este liberalism: pensii marite, salarii mici, discriminare pe fata intre domeniile de activitate etc. Mai degraba as devenii socialist caci m-am saturat sa vad cum se largeste prapastia dintre unii si restul la nivelul traiului din Romania. Dar PSD-ul vine si imi spune ca lupta pt un trai decent. Dar poate noi romanii ne-am saturat de ideea unui trai decent. Poate nu decenta ci prosperitate ne trebuie dupa acusi 20 de ani de asteptare si promisiuni. PD-ul este marioneta unui presedinte orgolios, pe care il dispretuiesc. Si apoi in afara de a arunca cu laturi nu fac nimic. Critica, dar nu dau solutii, arata la mogulii liberali, dar au orbul gainii cand vine vorba de Berceanu sau Videanu. PC? Este o gluma proasta. Un fost turnator la Secu face partid care ar trebui sa fie urmasul unui teoretician ca Titu Maiorescu. PRM? Nu ma atrage nationalismul zgomotos, de mahala. PIN? Ce e aia? Doi tineri politicienii care cauta sa se mentina in atentia publicului prin atitudini de vedetism (desi initiativa lui Sandru rezoneaza pozitiv cred cu multe dintre viitoarele mamici). PNG? Imi vine sa vars cand vad un semianalfabet care face orice pentru a fi mediatizat (acum cred ca nici nu se mai straduie, caci este chemat de toti ca ursul la circ, ca poate creste ratingurile).

Mai bine m-as imbata ca personajul lui Caragiale si mi-as face curaj sa pun stampila aiurea, intre casete. Ca oricum, dupa cum spunea Tatuca Stalin, nu conteza cine si cum voteaza, ci acei care numara voturile... Hai... Pardon, monşer...

PS

Avem si un referendum de platit... pardon... de votat. Dar cred ca si pe ala am sa-l beau... Sic

Comentarii

  1. sunt o adolescenta care inainte sa implineasca 18 ani abia astepta sa voteze.. acum ca a venit vremea, sincer nu stiu ce sa aleg dintr-o adunatura de mincinosi? pe cel mai mare? plus ca nici nu prea stiam foarte multe despre aceasta campanie electorala daca nu aveam ora de dirigentie.. noroc de domnul diriginte ca ne-a zis cu ce se mananca aceasta mancare de peste... anyway cred ca voi zice "pas" acestei "campanii".. poate urmatoarea va fi mai stralucita :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si a nu vota este un drept. Se spunea, pana in 2004, ca cine nu voteaza nu conteaza. De-abia astept sa vad ce explicatii vor mai da ai nostrii politicieni, in frunte cu initiatorul referendumului fantoma, Basescu despre rata celor care au venit la vot.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah, despre votare ! Pentru a da un exemplu hilariu , aici în Brazilia, unde trãiesc acum si doar deocamdatã, este obligatoriu a vota . Dar cum niciodatã nu ai de unde sã alegi , cã toti candidatii sunt groaznici, multi oameni se duceau la urne si scriau : Batman , Superman ,Jackass, Uncle Tom, Jerry,HotMama,etc. Binenteles cã milionane de voturi erau anulate , de aceea acum s-au introdus urne electronice , cu numãrul cadidatului pe care trebuie sã-l memorizezi.Nu mai are haz comedia si pentru analfabeti de reprezintã 60% din populatia de aici ,imaginati-vã cum este ...Ce sã memorizeze ? În fine , dar asta nu-i problema noastrã.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

In numele tatalui…

A mai trecut o lună. Prima din acest an. Şi prima care a adus zapadă, prea multă după părerea mea. Şi a multor altora care, in drum spre şcoală sau serviciu, se luptă zilnic cu nămeţii lăsaţi cu generozitate de autorităţi. Lopata mi-a devenit un simbol al existenţei ultimelor zile, şi din cauza aceleiaşi generozităţi a autorităţilor, care refuză să creeze locuri de parcare cu plată in zonă, am contribuit substanţial la efortul de deszăpezire din jurul blocului. Singur. In trei zile, am eliberat din stransorile zăpezii patru locuri de parcare, pe care unii norocoşi le monopolizează imediat ce mă aventurez cu autovehicolul prin offroad-ul de nea urban. Chit că astăzi era sărbătoare, şi sigur am făcut păcate, vorba unui cunoscut ce era preocupat de salvarea sufletului. Eu, mai prozaic, nu ştiam cum să lopătez mai repede dimineaţă! Se vede că pregătirea mea teologică işi spusese cuvântul, pentru că, în subconştient, probabil intrase in funcţiune pilda cu Isus şi măgarul… sau poate că imi…

Calatorie prin (diversitatea din) Portugalia. Jurnal de Curs

Ziua 1 Duminica  Sosirea am ajuns la locul de intalnire cu 15 minute inainte. Ploua intens, dar am reusit sa ma adapostesc pe terasa pentru fumat din fata hotelului boem, dar mic, inghesuit si intunecat. In interior, multi oameni zambitori, unii angajati in discutii. Recunosc franturi de flamanda, germana, maghiara si greaca. Sporadic, printre zambete politicoase, se strecoara si engleza. Am senzatia unui Babel nedesavarsit, dar totodata a unei curiozitati evidente, deoarece nimeni nu pare a sti pe nimeni, si toata lumea nu stie cum arata trainerii.ajunsi la locul de desfasurare a primului curs, trebuie sa admit ca trainerul, Wim, mi-a cucerit instant increderea prin dezinvoltura si o engleza cursiva si accesibila. Prezentarile individuale au fost pe informatii de baza privind istoria tarilor noastre. Mi s-a confirmat inca o data, cu amuzament, cum ungurii sunt nostalgigi dupa o realitate istorica mistificata dupa 100 de ani de la Trianon. Insa nimeni nu stia nimic de Romania. Doar ca e…

A doua iarna a vrajbei noastre

Ultima ora din semestrul I. Programa si planificarea imi dicteaza ca aceasta ora, care se anunta ca fiind una incarcata de atentia sporita a elevilor asupra colonialismului european si a ascensiunii SUA catre o mare putere mondiala, trebuie sa se intample musai atunci. Desi cursurile de perfectionare in strainatate la care statul roman ma trimite, prin bunavointa financiara a Uniunii Europene, imi dicteaza, alaturi de formarea mea de profesor, sa educ elevii, nu sa le predau informatie. Usa se deschide si un cap jovial, de doamna trecuta de 40 de ani, pe care se vede o tristete adanca si o oarecare jena, imi cere permisiunea sa imi intrerupa ora. “E cu acordul Doamanei Director”, continua ea, facand un pas parca mai cu hotararea data de enuntarea autoritatii din spatele functiei. Inainte sa dau dau o replica acida privind permisiunea, instinctul imi spune ca sunt mari sanse sa fie o ONG-ista. "E pentru o cauza nobila”, imi confirma ea. “O fetita de…” si mintea mea refuza sa mai a…