Treceți la conținutul principal

Despre cetateanul turmentat

Etichete Technorati: ,

Sambata votam? Este prima reactie pe care am avut-o saptamana asta la auzul vestii ca alegerile pentru Parlamentul European se desfasoara la sfarsitul saptamanii. Nu ca m-as considera expert in politica, datorita formatiei profesionale, dar pentru prima oara ma simt depasit de eveniment. Nu stiu cu cine sa votez. Sunt sigur ca nu sunt singurul roman in aceasta situatie. Sunt eu, baba Safta, Mitica Ouvrierul, Gigel, elevul care tocmai are 18 ani, si milioane de alti concetateni.

Problema este ca de la mine am pretentii. Dar nu problemele de zi cu zi au fost cele care m-au rupt de realitatea politica, ci insasi agitatia electorala, sau mai precis lipsa ei, este cea care mi-a adormit spiritul politic. Este cea mai muta campanie, daca mutenia ar avea grad de comparatie. La tv, talkshowrile vor sa ne demonstreze ca alesii nostrii sau viitorii alesi ai nostrii europeni nu au cultura generala vizavi de integrarea europeana. Problema este ca sunt convins ca putini sunt cei care stiu cu ce se mananca UE, desi am intrat in ea. Adesea am impresia ca nici prim-ministrul, presedintele sau, ce sa mai zic de parlamentari, nu stiu cum de-am intrat in UE si de ce.

Acum ca suntem, trebuie sa trimitem si noi niste parlamentari la UE. Dar, mai sa fie, nu prea se inghesuie nimeni. Ciudata reactie, dar explicabila. O cariera de parlamentar european este moarte politica sigura. Cel mult, dupa mandat poate mai prinde unul sau ajunge ambasador sau consul pe undeva. Pe cand aici, in tara... ei, aici e osul gros. Aici poti sa avansezi pe liste sau nu, sa-l sapi pe colegul, sa migrezi politic. Ma intreb oare toti politicienii nostrii vor sa-l imite pe Constantin Argetoianu? Sau doar sa recreeze marile migratii la scara politica?

Oricum ma uitam cum oameni pregatiti, cu deschideri europene din politica nostra au spus pas candidaturii la europene. Dar ce sa ne mai miram... insasi repetata amanare a alegerilor pe parcursul anului acesta ne arata interesul real de care se bucura acestea printre cei care ne conduc.

Nu mi-am ascuns niciodata afinitatile fata de liberalism. Dar ce se intampla acum in tara nu este liberalism: pensii marite, salarii mici, discriminare pe fata intre domeniile de activitate etc. Mai degraba as devenii socialist caci m-am saturat sa vad cum se largeste prapastia dintre unii si restul la nivelul traiului din Romania. Dar PSD-ul vine si imi spune ca lupta pt un trai decent. Dar poate noi romanii ne-am saturat de ideea unui trai decent. Poate nu decenta ci prosperitate ne trebuie dupa acusi 20 de ani de asteptare si promisiuni. PD-ul este marioneta unui presedinte orgolios, pe care il dispretuiesc. Si apoi in afara de a arunca cu laturi nu fac nimic. Critica, dar nu dau solutii, arata la mogulii liberali, dar au orbul gainii cand vine vorba de Berceanu sau Videanu. PC? Este o gluma proasta. Un fost turnator la Secu face partid care ar trebui sa fie urmasul unui teoretician ca Titu Maiorescu. PRM? Nu ma atrage nationalismul zgomotos, de mahala. PIN? Ce e aia? Doi tineri politicienii care cauta sa se mentina in atentia publicului prin atitudini de vedetism (desi initiativa lui Sandru rezoneaza pozitiv cred cu multe dintre viitoarele mamici). PNG? Imi vine sa vars cand vad un semianalfabet care face orice pentru a fi mediatizat (acum cred ca nici nu se mai straduie, caci este chemat de toti ca ursul la circ, ca poate creste ratingurile).

Mai bine m-as imbata ca personajul lui Caragiale si mi-as face curaj sa pun stampila aiurea, intre casete. Ca oricum, dupa cum spunea Tatuca Stalin, nu conteza cine si cum voteaza, ci acei care numara voturile... Hai... Pardon, monşer...

PS

Avem si un referendum de platit... pardon... de votat. Dar cred ca si pe ala am sa-l beau... Sic

Comentarii

  1. sunt o adolescenta care inainte sa implineasca 18 ani abia astepta sa voteze.. acum ca a venit vremea, sincer nu stiu ce sa aleg dintr-o adunatura de mincinosi? pe cel mai mare? plus ca nici nu prea stiam foarte multe despre aceasta campanie electorala daca nu aveam ora de dirigentie.. noroc de domnul diriginte ca ne-a zis cu ce se mananca aceasta mancare de peste... anyway cred ca voi zice "pas" acestei "campanii".. poate urmatoarea va fi mai stralucita :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si a nu vota este un drept. Se spunea, pana in 2004, ca cine nu voteaza nu conteaza. De-abia astept sa vad ce explicatii vor mai da ai nostrii politicieni, in frunte cu initiatorul referendumului fantoma, Basescu despre rata celor care au venit la vot.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah, despre votare ! Pentru a da un exemplu hilariu , aici în Brazilia, unde trãiesc acum si doar deocamdatã, este obligatoriu a vota . Dar cum niciodatã nu ai de unde sã alegi , cã toti candidatii sunt groaznici, multi oameni se duceau la urne si scriau : Batman , Superman ,Jackass, Uncle Tom, Jerry,HotMama,etc. Binenteles cã milionane de voturi erau anulate , de aceea acum s-au introdus urne electronice , cu numãrul cadidatului pe care trebuie sã-l memorizezi.Nu mai are haz comedia si pentru analfabeti de reprezintã 60% din populatia de aici ,imaginati-vã cum este ...Ce sã memorizeze ? În fine , dar asta nu-i problema noastrã.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Lunga telegrama sau o scurta lectie despre expansionismul rusesc

La 22 februarie 1946, sosea la Washington o telegramă, care avea să devină unul dintre cele mai discutate documente în istoriografie în privinţa scopurilor politicii externe a Uniunii Sovietice. Numită  Telegrama cea Lunga , ea era semnată de către însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite ale Americii la Moscova, George F. Kennan, cel ce avea să devină unul dintre cei mai reputaţi specialişti occidentali în sovietologie în perioada Războiului Rece. Documentul telegrafiat fusese solicitat de administraţia Truman, care se confrunta în iarna lui 1945-1946 cu un blocaj în negocierile sovieto-americane asupra organizării lumii postbelice. Preşedintele american şi consilierii săi apropiaţi pe politică externă erau de ceva vreme suspicioşi în privinţa scopurilor expansioniste şi nedemocratice ale partenerului lor sovietic din Marea Alianţă. Suspiciunea era cu atât mai stringentă cu cât, odată duşmanul comun înfrânt şi spectrul războiului de dominare mondială al Axei îndepărtat, era

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar. Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti... Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri... Modele de prioritati nationale  Modele de familie traditionala  Modele de succes in viata Modele de dezvoltare PS 1 " Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei "  PS 2 Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani? PS 3 Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au

Atitudinea diplomaţiei britanice faţă de ideea europeană (1919-1939)

  Ideea unităţii europene a generat, în decursul timpului, numeroase cărţi, studii, articole şi dezbateri menite să identifice muguri ai necesităţii de unire a europenilor, sau, dimpotrivă, temeiuri ale imposibilităţii conlucrării acestora. Tematica rămâne actuală, mai ales pentru spaţiul cercetării istorice româneşti, deoarece ea implică şi dorinţa inerentă a societăţii în care trăim, de a contribui şi ea la această amplă discuţiei asupra unuia dintre cele mai temerare proiecte politice ale lumii contemporane, Uniunea Europeană . De la început menţionăm că vom opera o serie de limitări asupra demersului istoric de faţă, limitări impuse de spaţiu şi de vastitatea temei. Cercetarea de faţă se bazează pe literatura de specialitate şi se va concentra asupra modului în care a înţeles politica externă a Marii Britanii, principal actor al scenei politice europene, de a se raporta la ideea unităţii politice a continentului, lucru mai puţin analizat în cercetarea românească. Vom încerca astf