Treceți la conținutul principal

Referendumul dezbinarii noastre

#referendumulpentrudefinireafamilieirezolvatoateproblemeleRomaniei


BOR ”să investească mai puțin în betoane și mai mult în oameni”
Radu Preda


S-a terminat. Ne-a terminat. Nu e o victorie pentru nimeni. As vrea sa il pot comenta la rece precum ziaristii Cristian Tudor Popescu, Liviu Avram, Moise Guran, Vlad Petreanu, dar nu simt nici o satisfactie a victoriei bunului simt fata de ura, a civismului fata de autoritarismul vadit al guvernarii PSD-ALDE, a adevarului fata de propaganda sforaitoare si simplista ce inundase Romania, desi nu si-o asumase nimeni.


Ma doare sufletul ca adevarata perdanta pentru noi toti, credinciosi habotnici sau de duminica, ca mine, sau doar nepracticanti, este Biserica Ortodoxa Romana BOR. Nu mi-as face griji ca de maine hoarde de atei, homosexuali sau dusmani ai credintei vor iesi la iveala din umbra si vor asalta societatea romanesca… Cred ca esecul referendumului se datoreaza unor cumuli de factori, dintre care cel mai important este ca nu a fost prea dorit nici de principalul beneficiar al lui, Liviu Dragnea. Cat lumea se spurca in mediul online si pe strada care e mai crestin si homofob, acest om condamnat urmarea 2 chestii: sa scape de puscarie, ca maine reincepe procesul, si cum sa mai jefuiasca resursele tarii, prin legea offshore. Iar slugile sale din guvern, cum sa mai traga de timp cu plata despagubirilor catre taranii afectati de pesta porcina si de contractarea unui nou imprumut international care ne indatoreaza si mai mult pe viitor.

Chiar daca sunt un sustinator al statului laic si un adversar declarat al oricarei forme de indoctrinare, inclusiv religioasa, in scoli sau oriunde, sunt totusi crestin. Si ortodox, desi ma simt atras mai mult de catolicism si ma comport adesea ca un protestant veritabil. Si oricum ma rog in orice biserica, indiferent ca e ortodoxa, catolica sau protestanta. Dumnezeu nu citeste etichete la usa. Si la fel de bine, il gasesti si pe o creasta de munte sau pe malul marii. Dar m-am format de mic cu o convingere de nestramutat: te nasti cu o credinta si e de datoria ta sa o intelegi si sa o faci parte din tine. Credinta nu e rationala. O simti in tine sau nu.

Si crestin fiind, cred cu tarie ca daca nu te regasesti in credinta, ai libertatea de a alege. Mostenirea cea mai importanta a lui Iisus, si cred ca definitorie pentru civilizatia europeana crestina, este, dincolo de iertarea pacatelor prin sacrificiul suprem pe cruce, liberul arbitru. Contactul fugitiv pe care l-am avut cu teologia, la un moment dat al vietii, nu ma face un expert, dar asta am inteles eu mai presus de orice.

De aceea, obtuzitatea si ipocrizia de care dau dovada cei care conduc BOR in ultimii ani au atins paroxismul cu ocazia unei manifestari cetatenesti precum referendumul actual. Chiar daca tema a fost una de maxim interes pentru BOR. Poate asta a fost si cheia vulnerabilizarii Bisericii: a fost prinsa intre nevoia de a reactiona pe un subiect important al crestinismului, pacatul homosexualitatii si dorinta de a nu fi partasa direct la un demers initiat de o asociatie dubioasa, Coalitia pentru Familie CpF, cu legaturi in evanghelismul rigid american si radicalismul ultra-ortodox rusesc. Si BOR a dat-o in bara cu ambele demersuri...

Pentru cine se face ca nu stie, BOR e o institutie puternica si bogata. Cat de bogata, nu se cunoaste, pentru ca nimeni din politica nu vrea sa isi antagonizeze un potential aliat cu o influenta la electoratul nu doar rural sau slab educat, cat si prin credinciosii veritabili si chiar ultra-ortodocsi. Numele BOR este asociat cu traditia istorica, pentru ca, nu-i asa, intotdeauna a sustinut autoritatea, de la care a primit, drept recompense, danii. Si lucrurile sunt la fel si astazi. Doar ca istoria recenta, a comunismului, i-a sifonat serios reputatia, din cauza acuzelor reale si dovedite de colaborare cu fosta Securitate.

Si totusi cum a ajuns BOR de la institutia cu cea mai mare incredere a populatiei (aprox. 90% in anii 1990, mai mult decat Scoala sau Armata, ceea ce desigur spune mult despre noi ca natie), la dezastrul ce se prefigureaza maine, cand vor fi afisate rezultatele Referendumului? (sincer, cand scriu nu stiu care sunt estimarile, nici nu imi pasa, pentru ca participare slaba este miza, si chiar de ar trece la limita, tot o pierdere va fi pentru cauza Bisericii).

Personal, si e doar o viziune pe care o simt din ce in ce mai mult, in ultimii ani, am senzatia ca ierarhii Bisericii au ales calea usoara spre mentinerea influentei lor in societate: in loc sa atraga tinerii si populatia adulta, cu educatie medie, care se prefigura inca din anii 1990, prin implicare directa, un misionarism constant si mascat, prin ajutorare sociala, voluntariat, servicii medicale si chiar educationale, a preferat o alianta dubioasa cu politicienii. E adevarat ca acestia din urma i-au facilitat accesul la resursele bugetelor locale si nationale si astfel se explica numarul imens de biserici construite in 29 de ani, as spune peste 10000, dar nu am cifre oficiale, si nici rabdarea sa caut (se poate verifica pe site-ul oficial BOR, cred), in comparatie cu nici un spital si nu mai zic de scoli…

Iar cu bogatia vine si puterea si de aici ruperea contactului cu realiatea sociala… Preotii din teritoriu sunt adesea tratati ca o armata disciplinata, si nu e asa. Sunt oameni, cu probleme personale si unii ancorati adanc in durerile enoriasilor. Altii, au gandiri ultra traditionaliste. Unii fac volutariat. Altii isi fac case. Ideea e ca din turnul lor de fildes, nu inteleg lumea care se transforma in jur… si pierd...

Si noi o data cu ei… pentru ca e nevoie de Biserica, chiar si in secolul XXI, dar Biserica nu intelege ce nevoi avem noi… Ne dorim o biserica mai simpla, mai umana, mai implicata in problemele sociale care ne depasesc ca natie… Stiu, am mai spus-o, nu e treaba Bisericii sa rezolve problemele pe care Statul nu le rezolva, dar totusi… daca BOR nu da dovada de omenie, cine mai poate face asta in tara asta?

Si BOR prefera sa ameninte, sa manipuleze alegerile, sa traga bani de la buget pentru proiecte megalomane, faraonice… din cat a primit de la stat, nu vorbim de cat castiga BOR, fiind scutita de impozite, nu a intors in societate nici 4-5 %. Anual...

Fatarnicia i se intoarce, pentru ca Dumnezeu( sau Universul, pentru atei) are modul lui amuzant de a le potrivi in viata…

Dar ma doare sufletul cand vad cum se degradeaza incet, zi de zi, increderea noastra in ceea ce ar trebui sa fie un stalp de sustinere al unui neam. Cum poti sa devii tu BOR, in secolul XXI, cu o tara saraca, cu un neam atat de nenorocit de vitregiile istorice, o institutie seaca, obtuza, antieuropeana, ultra conservatoare, politizata, antiprogresista, contra drepturilor fundamentale umane.

PS
Nu cred sincer ca in urmatorii 10-20 de ani cineva in tara asta va accepta casatoria intre persoane de acelasi sex. Nu se potriveste cu profilul nostru cultural. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa discriminam si aruncam cu ura in cei ce nu sunt ca noi, majoritatea. Solutii se gasesc. Si acei homosexuali, care de fapt au fost elefantul din camera la Referendum, despre care nimeni nu vorbea, dar toti il aminteau, sunt tot fiinte umane. Chiar daca nu-i vrem, nu-i intelegem, nu ii acceptam, maine tot aici vor fi. Nu exista o solutie magica care sa ne “scape" de ei. Si nu cred ca ei isi doresc vreodata sa fie cununati in Biserica, pentru ca atunci nu inteleg ce e aia Crestinism. Cred ca isi doresc o normalizare, in limitele societatii noastre conservatoare. Care, daca nu am uitat, e TOLERANTA, si asa a fost in mare parte a ISTORIEI NOSTRE.


disclaimer

Postări populare de pe acest blog

Lunga telegrama sau o scurta lectie despre expansionismul rusesc

La 22 februarie 1946, sosea la Washington o telegramă, care avea să devină unul dintre cele mai discutate documente în istoriografie în privinţa scopurilor politicii externe a Uniunii Sovietice. Numită  Telegrama cea Lunga , ea era semnată de către însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite ale Americii la Moscova, George F. Kennan, cel ce avea să devină unul dintre cei mai reputaţi specialişti occidentali în sovietologie în perioada Războiului Rece. Documentul telegrafiat fusese solicitat de administraţia Truman, care se confrunta în iarna lui 1945-1946 cu un blocaj în negocierile sovieto-americane asupra organizării lumii postbelice. Preşedintele american şi consilierii săi apropiaţi pe politică externă erau de ceva vreme suspicioşi în privinţa scopurilor expansioniste şi nedemocratice ale partenerului lor sovietic din Marea Alianţă. Suspiciunea era cu atât mai stringentă cu cât, odată duşmanul comun înfrânt şi spectrul războiului de dominare mondială al Axei îndepărtat, era

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar. Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti... Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri... Modele de prioritati nationale  Modele de familie traditionala  Modele de succes in viata Modele de dezvoltare PS 1 " Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei "  PS 2 Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani? PS 3 Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au

Atitudinea diplomaţiei britanice faţă de ideea europeană (1919-1939)

  Ideea unităţii europene a generat, în decursul timpului, numeroase cărţi, studii, articole şi dezbateri menite să identifice muguri ai necesităţii de unire a europenilor, sau, dimpotrivă, temeiuri ale imposibilităţii conlucrării acestora. Tematica rămâne actuală, mai ales pentru spaţiul cercetării istorice româneşti, deoarece ea implică şi dorinţa inerentă a societăţii în care trăim, de a contribui şi ea la această amplă discuţiei asupra unuia dintre cele mai temerare proiecte politice ale lumii contemporane, Uniunea Europeană . De la început menţionăm că vom opera o serie de limitări asupra demersului istoric de faţă, limitări impuse de spaţiu şi de vastitatea temei. Cercetarea de faţă se bazează pe literatura de specialitate şi se va concentra asupra modului în care a înţeles politica externă a Marii Britanii, principal actor al scenei politice europene, de a se raporta la ideea unităţii politice a continentului, lucru mai puţin analizat în cercetarea românească. Vom încerca astf