Treceți la conținutul principal

Despre dezinformare, cretinism, onoare... si multe altele


E marti seara.


E August. Sunt in vacanta. Stiu ca in acest moment toti cunoscutii mei care nu sunt profesori sau elevi ma vor uri. Dar daca pentru ei vacanta mea uriasa este un motiv de invidie, pentru mine este un prilej de a ma relaxa cateva saptamani. Dupa care imi omor timpul citind, plimbandu-ma, urmarind filme... pana o iau de la capat in septembrie, pentru ca inactivitatea asta pe bani putini ma omoara psihic...

Asa ca, rutinat, imi verific Facebook-ul, ca (aproape) orice fiinta a secolului XXI, si sunt asaltat de fiinte urate, terne, pe care nu le cunosc, dar pe care reteaua de socializare, dupa un algoritm care imi scapa, mi le prezinta agasant, dupa principiul, probabil, ca daca prietenii mei au dat like unei postari de-a lor, si eu ar trebui sa fiu interesat de nunti, concedii, burti goale, gratare mioritice si multe check-in-uri, variind de la Dubai, la piscinile din Iasi si chiar din satele uitate de lume si PSD. Iar pe mine ma intereseaza sa vad ce fac cei din lista mea, nu ce vrea Facebook-ul. 
Si, normal, sunt invadat de stirile momentului, despre cum intelege Guvernul unei tari sa reactioneze la un miting de protest impotriva prostiei, ticalosiei, manipularii, incompetentei si risipei.

O fosta eleva de-a mea, o tanara talentata cu un viitor maret in fata in cadrul ministerului de interne, ne invita, intr-o postare simpla si eleganta, sa meditam echilibrat la aceste evenimente brutale si inca neelucidate pe deplin, ce se nasc din interventia disproportionata si barbara a Jandarmeriei la mitingul Diasporei din 10 august 2018. Si îmi zic. “Hai sa”.
Ma uit cu atentie la filmuletul montat cu grija de MAI si furnizat presei, ce surprinde atacul jandarmilor, văzut din spatele gardului de protectie.
Apoi citesc cateva consideratii de genul:

1. Vina este din ambele parti.

2. Jandarmii nu sunt si ei oameni?

3. Nu toti jandarmii sunt la fel!

4. Am citit ca in State, cand intervine politia, te dai la o parte, ca te impusca. Si astia, si-au meritat-o!

5. Ce cautau protestatarii acolo, mai ales cu copii!

Si ajungand la acest moment tot calmul meu s-a risipit instantaneu.

Stau si ma intreb, ca proasta in targ, ori eu am luat-o razna, ori lumea!! Pentru ca a cauta scuze unui abrutizator nu e cu nimic mai prejos decat cazul femeilor abuzate, care etern isi scuza barbatii violenti, sperand la mai bine.
Avem o mentalitate de victime, atunci?!

1. Daca eu ma duc sa imi exercit un drept democratic, de a protesta fata de masurile gresite, in opinia mea, ale celui care ma conduce, cine decide ca eu trebuie sa fiu evacuat, bruscat, lovit, haituit, gazat?
Acel cineva, pe care nimeni nu-l gaseste de 4 zile in Ministerul de Interne, a decis ceva impotriva manifestantilor. Cu ce drept?
Sa vedem posibile raspunsuri:
  • "Erau manifestanti violenti, jandarmii au intervenit".
Hmm, desi se vede clar din toate inregistrarile ca huliganii erau in partea central dreapta, timp de 5 ore, 16.00-21.30, sunt lasati sa se desfasoare. Nimeni nu-i incomodeaza. Nimeni nu intervine sa ii extraga, asa cum e misiunea Jandarmeriei.
Oamenii pasnici s-au delimitat de aia, ducandu-se spre Antipa si pe Bulevarde. 
Si atunci de ce tragi cu gaze, cu tunuri, cu pulane, cu pumni, cu masini in manifestantii care erau in spate?!
  • "Trebuiau sa evacueze perimetrul!"
Care?  Cu ce te incomodau copiii si parintii care erau la Girafa?
  • "Trebuia sa asiguram siguranta cetatenilor!" 
Cum ma, gazand copii? Lovind fara discernamant in toti cei care erau in cale, femei, tineri, batrani, toti cu mainile ridicate? Distrugand telefone mobile? (apropo, cat de idiot sa fii sa distrugi telefonul unui tanar din generatia Live pe Facebook??).
Cati huligani ati prins atunci? Cate arestari? 0.
Politia a retinut 2?!!! A doua zi?
  • "colega noastra a fost lovita si a ramas paralizata"
Ma, dar ce sprintena era azi. Cred ca si-a facut efectul vizita tamaduitaore a Ministrei Carmen Dan, care in afara de a fi secretara unui penal, mai are si calitati de saman.
Si apoi se vede clar cum a fost protejata de manifestanti. Ca si alti jandarmi. In fata huliganilor. Care apropo erau vreo 300 intr-o mare de 120.000. Si oricum ultasii erau marginalizati.

2. Jandarmii sunt si ei oameni. Da, normal. Dar ei au dreptul legal de a avea arma. Ei sunt platiti de noi, cetatenii obisnuiti ai tarii, ca sa ne protejeze. Cand vedem un jandarm, trebuie sa ne simtim linistiti ca suntem pe maini bune. Daca tu nu esti capabil sa te stapanesti, ca esti nervos, te simti jignit de injuraturi, du-te si fa-te apicultor. Noi te platim sa nu ne fie frica pe strazi, nu ca sa ne fie frica de tine in strada.
Si daca jandarmii sunt oameni, protestatarii nu-s?

3. Normal. Si nu toti au fost acolo, vineri. Si nu toti sunt brute.
Dar ghici ce! Cati au condamnat public interventia? Si-a cerut vreunul scuze? Desi abunda netul de filmari, poate ca unele sa fie trucate, dar chiar toata lumea care a fost acolo minte?! Problema e ca Jandarmeria are o grava problem de imagine, si inca nu o rezolva!!

Cum poti sa imi ceri mie sa accept brutalitatea aia?
De unde stiu eu ca nu o incasez iar, cand ies sa strig "M*ie Dragnea sau PSD"?

Caci e dreptul meu sa strig ce vreau si e datoria ta sa ai grija ca eu sa strig asta liber. Tu pe mine ma reprezinti, nu te platesc sa aperi PSD!!
Aceasta lipsa de asumare a greselii ma fac pe mine cetatean sa ma indoiesc de bunele tale intentii si de rolul tau.
Si daca toti jandarmii nu sunt la fel, protestatarii sunt la fel?!

4. O imbecilitate crasa sa compari interventia Politiei in urmarirea unui infractor cu un miting. Pe bune? Ca tu sa o arzi pe iaht sau in Thailanda sau la Mamaia, unii au iesit in strada in 1989. Si au fost loviti si chiar impuscati de unii care "erau in misiune". 
Daca obstructionez un politist care e "in misiune" contra infractorilor, pot fi un idiot.
Daca ma pun curmezisul pe strada pentru ca Politia vrea neaparat sa ma scoata din Piata de la miting, e dreptul meu! Cu ce drept vine sa ma trimita acasa? Cine decide unde e mai bine sa protestezi? Sau cum? Ma-sa?
Democratia asta are niste reguli ca unul care are arma in mana sa nu abuzeze de ea. Cine imi garanteaza mie ca, maine, nu sunt pocnit pe strada de politie pentru ca... iarba e verde sau cerul e albastru?

5. Ce cautau oamenii cu copii dupa ei!? 
O cautau pe ma-ta!! Cred ca e raspunsul cel mai potrivit pentru oricine cu o astfel de gandire.
In primul rand, dau copilului o lectie de civism. Apoi, poate nu am cu cine sa il las. Si cel mai important, iti arat tie retardat de jandarm ca nu am venit sa periclitez viata copilului!! Ca am venit sa protestez pasnic.
Ca poate nu se va rezolva nimic!? Dar macar am incercat. Si poate mi-am descarcat frustrarile acumulate.
PS
Le spun adesea celor din jur ca nimic nu e mai eliberator decat sa injuri la proteste. Nimeni nu te judeca atunci.

PS 2 Onoare



Disclaimer
Imaginile si filmuletele nu imi apartin si nu au fost folosite decat pentru argumentatie. Ele nu reprezinta neaparat opinia autorului












Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lunga telegrama sau o scurta lectie despre expansionismul rusesc

La 22 februarie 1946, sosea la Washington o telegramă, care avea să devină unul dintre cele mai discutate documente în istoriografie în privinţa scopurilor politicii externe a Uniunii Sovietice. Numită  Telegrama cea Lunga , ea era semnată de către însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite ale Americii la Moscova, George F. Kennan, cel ce avea să devină unul dintre cei mai reputaţi specialişti occidentali în sovietologie în perioada Războiului Rece. Documentul telegrafiat fusese solicitat de administraţia Truman, care se confrunta în iarna lui 1945-1946 cu un blocaj în negocierile sovieto-americane asupra organizării lumii postbelice. Preşedintele american şi consilierii săi apropiaţi pe politică externă erau de ceva vreme suspicioşi în privinţa scopurilor expansioniste şi nedemocratice ale partenerului lor sovietic din Marea Alianţă. Suspiciunea era cu atât mai stringentă cu cât, odată duşmanul comun înfrânt şi spectrul războiului de dominare mondială al Axei îndepărtat, era

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar. Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti... Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri... Modele de prioritati nationale  Modele de familie traditionala  Modele de succes in viata Modele de dezvoltare PS 1 " Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei "  PS 2 Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani? PS 3 Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au

Atitudinea diplomaţiei britanice faţă de ideea europeană (1919-1939)

  Ideea unităţii europene a generat, în decursul timpului, numeroase cărţi, studii, articole şi dezbateri menite să identifice muguri ai necesităţii de unire a europenilor, sau, dimpotrivă, temeiuri ale imposibilităţii conlucrării acestora. Tematica rămâne actuală, mai ales pentru spaţiul cercetării istorice româneşti, deoarece ea implică şi dorinţa inerentă a societăţii în care trăim, de a contribui şi ea la această amplă discuţiei asupra unuia dintre cele mai temerare proiecte politice ale lumii contemporane, Uniunea Europeană . De la început menţionăm că vom opera o serie de limitări asupra demersului istoric de faţă, limitări impuse de spaţiu şi de vastitatea temei. Cercetarea de faţă se bazează pe literatura de specialitate şi se va concentra asupra modului în care a înţeles politica externă a Marii Britanii, principal actor al scenei politice europene, de a se raporta la ideea unităţii politice a continentului, lucru mai puţin analizat în cercetarea românească. Vom încerca astf