Arta Conversatiei

In Legoland poți sa te distrezi de minune. In afara acestui parc-tărâm de fantezii in plastic, poți sa simți in fiecare clipa vremea daneza. De la 6 grade dimineața, un început de Noiembrie, la 23 in mijlocul după amiezii, după cel puțin 5 episoade de ploaie mocănească sau rafale, de la câteva secunde la 15 minute durata. Si ziua nu s-a încheiata încă... De aceea e gazonul tot timpul verde, râdea un coleg al meu intr-un comentariu mai devreme. Uitandu-ma pe campul intra-adevăr uimitor de verde contrastand cu albul și rosul drapelelor fluturând in zare (o adevarata pasiune locală după cum observ in cele 2 zile de concediu nordic) realizez ceva lipsit de profunzime: ce naiba poți face intr-un orășel turistic dezvoltat in jurul unui brand de jucării? A sta la hotel uitându-te la câmpuri verzi cu drapele fluturând cu o ceașca de capucino nu e cea mai palpitanta experiența. Alternativa e la fel de seducătoare: sa vizitezi un oraș de dimensiunea Letcaniului împânzit pe o suprafața...

E marti seara. E August. Sunt in vacanta. Stiu ca in acest moment toti cunoscutii mei care nu sunt profesori sau elevi ma vor uri. Dar daca pentru ei vacanta mea uriasa este un motiv de invidie, pentru mine este un prilej de a ma relaxa cateva saptamani. Dupa care imi omor timpul citind, plimbandu-ma, urmarind filme... pana o iau de la capat in septembrie, pentru ca inactivitatea asta pe bani putini ma omoara psihic... Asa ca, rutinat, imi verific Facebook-ul, ca (aproape) orice fiinta a secolului XXI, si sunt asaltat de fiinte urate, terne, pe care nu le cunosc, dar pe care reteaua de socializare, dupa un algoritm care imi scapa, mi le prezinta agasant, dupa principiul, probabil, ca daca prietenii mei au dat like unei postari de-a lor, si eu ar trebui sa fiu interesat de nunti, concedii, burti goale, gratare mioritice si multe check-in-uri, variind de la Dubai, la piscinile din Iasi si chiar din satele uitate de lume si PSD. Iar pe mine ma intereseaza sa vad ce fac c...

Sunt un om bun. Am aceasta conștiința a binelui pe care îl datorez semenilor mei, poate și pentru simplul fapt ca îmi cunosc limitele și știu ca pot greși. Dar mai știu ca ma și pot îndrepta. Iar a admite slăbiciunea si limitele este primul pas spre ințelepciune, cred... Am avut parte de o educație obișnuita, din partea unor oameni obișnuiți. Cei 7 ani de-acasa mi s-au întipărit prea adânc in memorie ca sa nu înțeleg autocenzura limbajului, a unor gesturi in public etc. A urmat o educație profund religioasa, mai ales din partea mamei, care și-ar fi dorit un preot in familie. Am făcut inclusiv meditații pentru teologie. Am citit Biblia de 2 ori, in întregime. Nu m-a făcut un expert, dar m-a apropiat mai mult de credința, zic eu, decât o face preotul prin slujba de duminica. Nu ca ar fi ceva rău in a merge la biserica sau in a asculta o predica. Am avut parte de un liceu elitist cu profesori extraordinari, in cea mai mare parte. Domnul profesor Martinus, Dumnezeu sa-l ierte,...