Treceți la conținutul principal

Atat se poate…

#rezitentapasiva

Am mai incheiat o zi de munca. Se apropie vacanta si sincer, tot ce ma intereseaza acum este daca sa merg la Afterhills sa vad ATB, care mi-a incantat tineretea, si imi aminteste de muza, sau sa evadez undeva departe
Ca tot omul incastrat in propria bula socio-informationala, deschid Facebook si citesc despre un asta cu facultatea la seral care retardant rosteste doar placa privind abuzul in serviciu, despre binefacerile cafelei si despre, surpriza, un comunicat al Sindicatului din care fac parte.

COMUNICAT

Biroul Operativ al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ protestează împotriva declaraţiilor jignitoare la adresa corpului didactic din România, făcute de Președintele Senatului, Călin Constantin Anton Popescu – Tăriceanu.
Afirmațiile acestuia conform cărora …„programul nu e de opt ore pe zi în învățământul preuniversitar. Dacă pui la cap toate vacanțele, ai patru luni de vacanță pe an.Eu nu găsesc că sunt justificate unele din aceste majorări.” denotă o necunoaștere crasă a legislației în domeniul educației, dar și a activității propriu-zise a întregului corp profesoral.
Îi reamintim, domnului Tăriceanu că, legal, un cadru didactic are dreptul la 62 de zile lucrătoare de concediu de odihnă, iar norma didactică de predare a unui cadru didactic nu trebuie confundată cu timpul legal de muncă. Nu trebuie uitat că, pe lângă norma didactică de 40 de ore/săptămână, personalul didactic prestează o serie de activități care nu intră în fișa postului și pentru care nu este plătit! Iar din cele 62 de zile de concediu, cele mai multe cadre didactice nu pot efectua nici jumătate din concediu, deoarece sunt implicate în diversele examene care au loc în perioada vacanței de vară.
Este cu atât mai grav cu cât aceste afirmații defăimătoare la adresa tuturor cadrelor didactice vin de la un înalt demnitar al statului român, cel de-al doilea om în stat și șeful unuia dintre partidele politice aflate la guvernare.
Este evident că, prin mesajul transmis, în calitate de șef al Senatului României, domnul Călin Popescu Tăriceanu, demonstrează, încă o dată, că, pentru clasa politică românească, educația este doar o temă de campanie electorală, care, imediat după alegeri, este aruncată la „coșul de gunoi”, singurele obiective urmărite în mod real de către politicieni fiind „binele personal”.Acest „deziderat” colectiv, transpartinic, al aleșilor neamului este demonstrat și de noua lege de salarizare, prin care s-au grăbit să-și majoreze substanțial indemnizațiile de senatori și deputați, dar și indemnizațiile aleșilor locali.
Dacă singurul criteriu relevant în aprecierea importanței sociale a muncii unei întregi categorii socio-profesionale o reprezintă „programul zilnic de muncă și cât durează concediu”, atunci, stimate domnule Președinte al Senatului României, SINGURELE CATEGORII CARE NU JUSTIFICĂ NIVELUL DE REMUNERAȚIE ÎN RAPORT DE ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ SUNT DEPUTAȚII ȘI SENATORII! Aceștia sunt singura categorie care au 4 luni de vacanță!
București, 8 iunie 2017 BIROUL OPERATIV

Acum… nu stiu ce sa ma revolte mai mult:

* ca un gurist chilotar, transformat in luptator antibasist, prim ministru in perioada de crestere si avant economic al Romaniei, cu 5 neveste, una mai tanara ca alta, cu un palmares in dosare la DNA si vajnic aparator al natiunii impotriva binomului (o notiune cretinoida, daca ar fi sa ma intrebati pe mine) ma desfiinteaza, in calitate de categorie socio-profesionala, desi datorita unora ca mine, tara asta mai produce valori intelectuale (ineptul nu realizeaza cine l-a educat, de-a terminat 12 clase si o facultate, si ca unii profesori isi dau votul, ca un troglodit ca el sa ajunga sa reprezinte institutia Senatului Romaniei… ce sa-i faci… neam prost);
* ca declaratia lui este perpetuata la nesfarsit de alti neaveniti, inclusiv prieteni si apropiati de-ai mei, care ma ridiculizeaza constant cu aceleasi argumente cretinoide, si ma jignesc, desi la activ am mai multe studii decat ei, sunt mult mai format decat ar fi visat ei, si sunt special pregatit ca sa le educ odraslele. Dar ce sa vezi, sunt mai putin platit decat ei, ceea ce e firesc, dar intelegi tu, draga cititorule ratacit pe aceasta pagina de net, intr-o lume in care unul ca politicianul Tariceanu, care conduce in numele, inclusiv unuia ca mine, ma denigreaza direct, desi ar trebui sa ma reprezinte, cum sa ceri unui corporatist/medic/taran/politist/it-ist/bisnitar/capsunar sa respecte profesia pe care o am?!

Paranteza: cunosc, cu ceva timp in urma, un tip finantist care, intr-un cadru relaxat, imi marturiseste ca vrea si el sa isi inscrie copilul la o scoala mai buna, ca e in clasa I. Amabil ii impartasesc din ceea ce stiu si ii explic ca are norocul ca sta intr-o circumscriptie buna. Dupa care, ceva mai tarziu, si mai bahic, incepe sa-mi expuna convingerile lui ca profesorii sunt niste flamanzi, ca ce, nu le ajung banii?, ca daca vrei un BMW sau Volswagen trebuia sa faci alta meserie, ca si asa stau profesorii degeaba 4 luni pe an… Nu-i asa ca suna cunoscut? Cam ce mesteca coprofag marele demnitar de stat Tariceanu? Nu-i asa ca profesorul este util, doar cat timp plodul este in scoala, si dupa ce termina, profesorul nu a fost bun de nimic, ca scoala nu te invata nimic etc?

si revin

* ca sindicatele noastre nu sunt in stare decat de replici pe Facebook sau declaratii trombonitoare de presa, pe care nu le baga in seama nici macar cei care actioneaza in numele lor, pe plan local? Daramite Oficialitatile?
Mai pe intelesul tuturor: il doare pe Tariceanu fix in partea dorsala ca sindicatele sunt revoltate de tonul sau. Pentru ca le-a inchis gura lor si profesorilor pe care ii reprezinta cu promisiuni desarte si halucinante, si odata luate voturile, care l-au propulsat in cel mai important om in stat, dupa Presedinte, i se rupe de moralitatea declaratiilor publice; in general, desi intotdeauna am fost de acord cu cele mai radicale forme de protest, si cred in ideea de sindicalism, consider ca sindicatele profesorilor nu sunt in stare decat de dansul pinguinului in Piata Victoriei!
* ca profesorii, colegi ai mei, se resemneaza constant cu aceste mizerii, si, mai mult, fac in continuare activitati de sclav, pentru ca directorii si inspectorii si ministrii sa se laude cu realizarile lor.

As avea o umila sugestie pentru sindicate, e adevarat, utopica, in conditiile servilismului si umilintei asumate de catre ai mei colegi de bresla: de ce nu ne indeamna si nu ne apara, mai ales juridic, pe linia unei rezistente pasive? Profesorii sa nu mai faca hartii, sa nu mai faca si sa nu mai participe la activitati in timpul liber de genul precum olimpiade, concursuri, excursii, lansari de carte, conferinte etc. Sa nu mai organizeze concursuri si activitati extrascolare. Sa se rezume doar la evaluari, care sa nu depaseasca cadrul de asa zis 6 ore de serviciu. Sa nu faca pregatire in plus pentru BAC si examene nationale. Sa plece cu totii in “vacanta de 4 luni”.
Hai sa fim niste functionari stersi, care sa ne facem datoria din fisa postului, cea minima, legala, nu cea inventata de directori/inspectori/ministri.

PS

Sunt curios cati din semidoctii care ne conduc sau invadeaza mass-media stiu toate cuvintele semibanale de mai sus, fara sa le caute instinctiv pe google?! Uite asta nu o sa inteleaga niciodata un neam prost ca Tariceanu… sau ca cei care vad totul doar prin prisma banilor...

PS2

Nu sunt impotriva banilor. Doamne fereste!!! E bine sa ai cat mai multi, sa faci cati mai multi, pentru ca daca te imbolnavesti, sau daca copilul are probleme, sau daca mama are pensie de 900 lei, ghici ce?! Daca te lasi in seama statului condus de unul ca Tariceanu, mori! Si copilul ramane cu probleme. Si mama face foame. Ca doar nu te ajuta Biserica care are de facut clopote de 500.000 euro din banii dati de unul ca Tariceanu. Si in nici un caz Primaria, care cheltuie pe Iepurasi de Paste sume asemanatoare. Ca Scoala nu e importanta si consuma doar bani!

PS3

Pentru un grobian ca Tariceanu sau alti neaveniti, si profesorii au familie, rate, cheltuieli zilnice. Asa, ca fapt banal...

Postări populare de pe acest blog

Lunga telegrama sau o scurta lectie despre expansionismul rusesc

La 22 februarie 1946, sosea la Washington o telegramă, care avea să devină unul dintre cele mai discutate documente în istoriografie în privinţa scopurilor politicii externe a Uniunii Sovietice. Numită  Telegrama cea Lunga , ea era semnată de către însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite ale Americii la Moscova, George F. Kennan, cel ce avea să devină unul dintre cei mai reputaţi specialişti occidentali în sovietologie în perioada Războiului Rece. Documentul telegrafiat fusese solicitat de administraţia Truman, care se confrunta în iarna lui 1945-1946 cu un blocaj în negocierile sovieto-americane asupra organizării lumii postbelice. Preşedintele american şi consilierii săi apropiaţi pe politică externă erau de ceva vreme suspicioşi în privinţa scopurilor expansioniste şi nedemocratice ale partenerului lor sovietic din Marea Alianţă. Suspiciunea era cu atât mai stringentă cu cât, odată duşmanul comun înfrânt şi spectrul războiului de dominare mondială al Axei îndepărtat, era

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar. Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti... Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri... Modele de prioritati nationale  Modele de familie traditionala  Modele de succes in viata Modele de dezvoltare PS 1 " Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei "  PS 2 Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani? PS 3 Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au

Atitudinea diplomaţiei britanice faţă de ideea europeană (1919-1939)

  Ideea unităţii europene a generat, în decursul timpului, numeroase cărţi, studii, articole şi dezbateri menite să identifice muguri ai necesităţii de unire a europenilor, sau, dimpotrivă, temeiuri ale imposibilităţii conlucrării acestora. Tematica rămâne actuală, mai ales pentru spaţiul cercetării istorice româneşti, deoarece ea implică şi dorinţa inerentă a societăţii în care trăim, de a contribui şi ea la această amplă discuţiei asupra unuia dintre cele mai temerare proiecte politice ale lumii contemporane, Uniunea Europeană . De la început menţionăm că vom opera o serie de limitări asupra demersului istoric de faţă, limitări impuse de spaţiu şi de vastitatea temei. Cercetarea de faţă se bazează pe literatura de specialitate şi se va concentra asupra modului în care a înţeles politica externă a Marii Britanii, principal actor al scenei politice europene, de a se raporta la ideea unităţii politice a continentului, lucru mai puţin analizat în cercetarea românească. Vom încerca astf