Treceți la conținutul principal

Nu am mai scris de un an


Nu am mai scris de un an. E o propoziție ca o sentință. Nici acum nu pot sa spun cu sinceritate ca eu chiar scriu. Da, ca sa fiu întortochiat în cuvinte, ca V, personajul din V de la Vendetta, eu desfășor actul scrierii, dar nu ma destăinui în cuvinte. E mai degrabă ceva mecanic; e ca o sforțare. E ca atunci când asteptarea nu mai are sens și te strângi în tine și cauți cu disperare sa faci altceva. Orice. Dar sa nu mai aștepți...
Nu am crezut niciodată ca va veni acel moment când verbul a scrie va deveni un trecut. Eu, omul care trăiesc în viitor și clocotesc de idei, cuvinte, povesti. Chiar si o scrisoare mi se pare o lupta epuizanta - suna bine, dar realitatea este ca cine mai scrie azi scrisori? nici chiar mailuri... funcționăm pe fast forward și Messenger, WhatsApp si iMessages sunt cele care ne sufoca creativitatea. Insa trebuie sa recunosc ca pe undeva uzura, nu a timpului, ci a cotidianului, ma ajunge din urma. E ciudat sentimentul. Simt ca am încremenit în 2013. O vârsta frumoasa, dar sa fim realiști, când vârsta a contat în literatura? Sau... era sa spun în dragoste, dar îmi vine în minte povestea lui Irinel Columbeanu. Si mai era o baba de vreo 70 de ani, Israela... Ce imagini de coșmar... Dar deviez...
Nu ca nu as fi apucat de multe ori laptopul sa scriu. Sau poate ca am renunțat la vechiul meu HP?... Sa imi fi stat inspirația in el? Sa fi fost un soi de amuleta magica? E adevarat ca am scris enorm la el, o teza de doctorat, o mana de articole, si numeroase rapoarte... dar sa fim serioși, muza istoriei, Clio, nu ma mai atrage de mult. De când am divorțat de gândul de a mai face o cariera in cercetare... Prefer altceva... dar Calliope si Euterpe, nu mi s-au părut niciodată atractive. Ei, poate Calliope... Erato, hmmm...cam greu sa ii spui nu... Despre Melpomene, Terpsichore, Thalia nici nu vreau sa ma gândesc. Nu sunt genul meu. Iar Urania... cum a putut cineva sa pună numele acesta?! Se pare ca zeii erau in criza de inspirație... cam ca mine acum.
A mai rămas Polyhymnia. Dupa ea tânjesc. Si o aștept in jurul meu, desi in fiecare zi sunt cu doar 2 grade mai bătrân ca ea... dar adevarul este ca acest împrejur e din ce ce mai sărăcăcios pe zi ce trece. Poate ca sunt eu prea selectiv... dar e greu sa mai găsești o fărâma de talent in preajma...

Nu am mai scris de un an.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Lunga telegrama sau o scurta lectie despre expansionismul rusesc

La 22 februarie 1946, sosea la Washington o telegramă, care avea să devină unul dintre cele mai discutate documente în istoriografie în privinţa scopurilor politicii externe a Uniunii Sovietice. Numită  Telegrama cea Lunga , ea era semnată de către însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite ale Americii la Moscova, George F. Kennan, cel ce avea să devină unul dintre cei mai reputaţi specialişti occidentali în sovietologie în perioada Războiului Rece. Documentul telegrafiat fusese solicitat de administraţia Truman, care se confrunta în iarna lui 1945-1946 cu un blocaj în negocierile sovieto-americane asupra organizării lumii postbelice. Preşedintele american şi consilierii săi apropiaţi pe politică externă erau de ceva vreme suspicioşi în privinţa scopurilor expansioniste şi nedemocratice ale partenerului lor sovietic din Marea Alianţă. Suspiciunea era cu atât mai stringentă cu cât, odată duşmanul comun înfrânt şi spectrul războiului de dominare mondială al Axei îndepărtat, era
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar. Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti... Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri... Modele de prioritati nationale  Modele de familie traditionala  Modele de succes in viata Modele de dezvoltare PS 1 " Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei "  PS 2 Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani? PS 3 Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Atitudinea diplomaţiei britanice faţă de ideea europeană (1919-1939)

  Ideea unităţii europene a generat, în decursul timpului, numeroase cărţi, studii, articole şi dezbateri menite să identifice muguri ai necesităţii de unire a europenilor, sau, dimpotrivă, temeiuri ale imposibilităţii conlucrării acestora. Tematica rămâne actuală, mai ales pentru spaţiul cercetării istorice româneşti, deoarece ea implică şi dorinţa inerentă a societăţii în care trăim, de a contribui şi ea la această amplă discuţiei asupra unuia dintre cele mai temerare proiecte politice ale lumii contemporane, Uniunea Europeană . De la început menţionăm că vom opera o serie de limitări asupra demersului istoric de faţă, limitări impuse de spaţiu şi de vastitatea temei. Cercetarea de faţă se bazează pe literatura de specialitate şi se va concentra asupra modului în care a înţeles politica externă a Marii Britanii, principal actor al scenei politice europene, de a se raporta la ideea unităţii politice a continentului, lucru mai puţin analizat în cercetarea românească. Vom încerca astf
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe