Treceți la conținutul principal

Nu am mai scris de un an


Nu am mai scris de un an. E o propoziție ca o sentință. Nici acum nu pot sa spun cu sinceritate ca eu chiar scriu. Da, ca sa fiu întortochiat în cuvinte, ca V, personajul din V de la Vendetta, eu desfășor actul scrierii, dar nu ma destăinui în cuvinte. E mai degrabă ceva mecanic; e ca o sforțare. E ca atunci când asteptarea nu mai are sens și te strângi în tine și cauți cu disperare sa faci altceva. Orice. Dar sa nu mai aștepți...
Nu am crezut niciodată ca va veni acel moment când verbul a scrie va deveni un trecut. Eu, omul care trăiesc în viitor și clocotesc de idei, cuvinte, povesti. Chiar si o scrisoare mi se pare o lupta epuizanta - suna bine, dar realitatea este ca cine mai scrie azi scrisori? nici chiar mailuri... funcționăm pe fast forward și Messenger, WhatsApp si iMessages sunt cele care ne sufoca creativitatea. Insa trebuie sa recunosc ca pe undeva uzura, nu a timpului, ci a cotidianului, ma ajunge din urma. E ciudat sentimentul. Simt ca am încremenit în 2013. O vârsta frumoasa, dar sa fim realiști, când vârsta a contat în literatura? Sau... era sa spun în dragoste, dar îmi vine în minte povestea lui Irinel Columbeanu. Si mai era o baba de vreo 70 de ani, Israela... Ce imagini de coșmar... Dar deviez...
Nu ca nu as fi apucat de multe ori laptopul sa scriu. Sau poate ca am renunțat la vechiul meu HP?... Sa imi fi stat inspirația in el? Sa fi fost un soi de amuleta magica? E adevarat ca am scris enorm la el, o teza de doctorat, o mana de articole, si numeroase rapoarte... dar sa fim serioși, muza istoriei, Clio, nu ma mai atrage de mult. De când am divorțat de gândul de a mai face o cariera in cercetare... Prefer altceva... dar Calliope si Euterpe, nu mi s-au părut niciodată atractive. Ei, poate Calliope... Erato, hmmm...cam greu sa ii spui nu... Despre Melpomene, TerpsichoreThalia nici nu vreau sa ma gândesc. Nu sunt genul meu. Iar Urania... cum a putut cineva sa pună numele acesta?! Se pare ca zeii erau in criza de inspirație... cam ca mine acum.
A mai rămas Polyhymnia. Dupa ea tânjesc. Si o aștept in jurul meu, desi in fiecare zi sunt cu doar 2 grade mai bătrân ca ea... dar adevarul este ca acest împrejur e din ce ce mai sărăcăcios pe zi ce trece. Poate ca sunt eu prea selectiv... dar e greu sa mai găsești o fărâma de talent in preajma...

Nu am mai scris de un an.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar.



Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti...

Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri...

Modele de prioritati nationale
 Modele de familie traditionala
 Modele de succes in viata
Modele de dezvoltare

PS 1
"Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei"  PS 2

Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani?



PS 3


Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au fost folosite nu in scopuri financiare, ci pent…

Despre dezinformare, cretinism, onoare... si multe altele

E marti seara.

E August. Sunt in vacanta. Stiu ca in acest moment toti cunoscutii mei care nu sunt profesori sau elevi ma vor uri. Dar daca pentru ei vacanta mea uriasa este un motiv de invidie, pentru mine este un prilej de a ma relaxa cateva saptamani. Dupa care imi omor timpul citind, plimbandu-ma, urmarind filme... pana o iau de la capat in septembrie, pentru ca inactivitatea asta pe bani putini ma omoara psihic...
Asa ca, rutinat, imi verific Facebook-ul, ca (aproape) orice fiinta a secolului XXI, si sunt asaltat de fiinte urate, terne, pe care nu le cunosc, dar pe care reteaua de socializare, dupa un algoritm care imi scapa, mi le prezinta agasant, dupa principiul, probabil, ca daca prietenii mei au dat like unei postari de-a lor, si eu ar trebui sa fiu interesat de nunti, concedii, burti goale, gratare mioritice si multe check-in-uri, variind de la Dubai, la piscinile din Iasi si chiar din satele uitate de lume si PSD. Iar pe mine ma intereseaza sa vad ce fac cei din lista mea…

Referendumul dezbinarii noastre

#referendumulpentrudefinireafamilieirezolvatoateproblemeleRomaniei

BOR ”să investească mai puțin în betoane și mai mult în oameni”
Radu Preda

S-a terminat. Ne-a terminat. Nu e o victorie pentru nimeni. As vrea sa il pot comenta la rece precum ziaristii Cristian Tudor Popescu, Liviu Avram, Moise Guran, Vlad Petreanu, dar nu simt nici o satisfactie a victoriei bunului simt fata de ura, a civismului fata de autoritarismul vadit al guvernarii PSD-ALDE, a adevarului fata de propaganda sforaitoare si simplista ce inundase Romania, desi nu si-o asumase nimeni.

Ma doare sufletul ca adevarata perdanta pentru noi toti, credinciosi habotnici sau de duminica, ca mine, sau doar nepracticanti, este Biserica Ortodoxa Romana BOR. Nu mi-as face griji ca de maine hoarde de atei, homosexuali sau dusmani ai credintei vor iesi la iveala din umbra si vor asalta societatea romanesca… Cred ca esecul referendumului se datoreaza unor cumuli de factori, dintre care cel mai important este ca nu a fost prea dorit …