Nu am mai scris de un an


Nu am mai scris de un an. E o propoziție ca o sentință. Nici acum nu pot sa spun cu sinceritate ca eu chiar scriu. Da, ca sa fiu întortochiat în cuvinte, ca V, personajul din V de la Vendetta, eu desfășor actul scrierii, dar nu ma destăinui în cuvinte. E mai degrabă ceva mecanic; e ca o sforțare. E ca atunci când asteptarea nu mai are sens și te strângi în tine și cauți cu disperare sa faci altceva. Orice. Dar sa nu mai aștepți...
Nu am crezut niciodată ca va veni acel moment când verbul a scrie va deveni un trecut. Eu, omul care trăiesc în viitor și clocotesc de idei, cuvinte, povesti. Chiar si o scrisoare mi se pare o lupta epuizanta - suna bine, dar realitatea este ca cine mai scrie azi scrisori? nici chiar mailuri... funcționăm pe fast forward și Messenger, WhatsApp si iMessages sunt cele care ne sufoca creativitatea. Insa trebuie sa recunosc ca pe undeva uzura, nu a timpului, ci a cotidianului, ma ajunge din urma. E ciudat sentimentul. Simt ca am încremenit în 2013. O vârsta frumoasa, dar sa fim realiști, când vârsta a contat în literatura? Sau... era sa spun în dragoste, dar îmi vine în minte povestea lui Irinel Columbeanu. Si mai era o baba de vreo 70 de ani, Israela... Ce imagini de coșmar... Dar deviez...
Nu ca nu as fi apucat de multe ori laptopul sa scriu. Sau poate ca am renunțat la vechiul meu HP?... Sa imi fi stat inspirația in el? Sa fi fost un soi de amuleta magica? E adevarat ca am scris enorm la el, o teza de doctorat, o mana de articole, si numeroase rapoarte... dar sa fim serioși, muza istoriei, Clio, nu ma mai atrage de mult. De când am divorțat de gândul de a mai face o cariera in cercetare... Prefer altceva... dar Calliope si Euterpe, nu mi s-au părut niciodată atractive. Ei, poate Calliope... Erato, hmmm...cam greu sa ii spui nu... Despre Melpomene, TerpsichoreThalia nici nu vreau sa ma gândesc. Nu sunt genul meu. Iar Urania... cum a putut cineva sa pună numele acesta?! Se pare ca zeii erau in criza de inspirație... cam ca mine acum.
A mai rămas Polyhymnia. Dupa ea tânjesc. Si o aștept in jurul meu, desi in fiecare zi sunt cu doar 2 grade mai bătrân ca ea... dar adevarul este ca acest împrejur e din ce ce mai sărăcăcios pe zi ce trece. Poate ca sunt eu prea selectiv... dar e greu sa mai găsești o fărâma de talent in preajma...

Nu am mai scris de un an.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Democrație...

Calatorie prin (diversitatea din) Portugalia. Jurnal de Curs

In numele tatalui…