Treceți la conținutul principal

O moarte care nu dovedește nimic

Am cunoscut-o. Nu foarte bine. E greu printre 35 de elevi pe clasă. Era adesea obosita și afișa uneori un plictis evident. Recunosc ca nu sunt cel mai mare animator la ore, dar nici obiectul de studiu nu mă prea ajuta. Istoria. Cum sa atragi o eleva de clasa a XI-A de liceu, chiar de la una de specialitate, asupra unui obiect atât de blamat în imaginarul contemporan. Ok. Nici manualele nu îmi sunt prea mult de folos!
Dar revenind. Era o fata frumoasa și plina de viață când nu discutam teme de istorie. Ceea ce se întâmplă destul de des ținând cont de calitățile cognitive ale majorității celor care au aterizat, nici ei stiind exact cum, în acea clasă. Era dificil sa nu remarci printre mediocrități un sâmbure de talent.
Probabil ca acum nu o voi mai uita niciodată pentru ca ultimele cuvinte schimbate la școală cu ea, înainte de a ieși din clasa, în acea vinere fatală, o caracterizau: orgolioasa, dornica de a fi printre primii și mai ales de a nu fi privită ca un stereotip, ci ca o individualitate. Nu au fost rare ocaziile când m-a "infruntat", in limitele bunului simț adolescentin actual, dorind mereu alte sanse pentru mărire a mediilor, ceea ce pentru mine e un mare lucru! Și recunosc ca în cele mai multe ori a dovedit ca nu se juca cu notele.
Am cunoscut-o.
Am putea spune: "cât de proasta/inconștientă sa fii sa te urci pe un vagon sub liniile de tensiune pentru a face o poza"?!!!! Am putea sa dam vina pe sistemul de educație care nu a prevenit o asemenea tragedie. Pe CFR ca nu a securizat locul. Pe stupiditatea unei generații care uita sa mai trăiască în afară Facebook - ului. Care aleargă  după like - uri virtuale ca surogat al unei confirmări după care tânjește orice adolescentă sau chiar femeie de pe rețelele de socializare. Ca e vina sărăciei care împinge tinerii din Rep. Moldova sa caute un refugiu temporar în tara noastră, ca apoi sa migreze spre Occident, la studii și la o viață mai bună. Ca e vina politicienilor moldoveni ca nu fac decât sa conducă o tara falimentară. Ca e vina mamei bolnave care a crescut-o singură și nu i-a dat o educație suficientă. Ca e ....
Dar nimic nu șterge faptul ca un chip atât de tânăr a murit. Nu mai este. Nu va mai cunoaște bucuria de a absolvi. Dansul de la Banchet. Rochia de mireasa și valsul de la nunta. Fericirea de a privi în ochii propriului copil. Sau mai târziu a nepoților.  De a călători.  Tristețea despărțirilor și a trădările în iubire...
E prea trist sa vezi o viață irosită în vânt de Dumnezeu


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Atitudinea diplomaţiei britanice faţă de ideea europeană (1919-1939)

  Ideea unităţii europene a generat, în decursul timpului, numeroase cărţi, studii, articole şi dezbateri menite să identifice muguri ai necesităţii de unire a europenilor, sau, dimpotrivă, temeiuri ale imposibilităţii conlucrării acestora. Tematica rămâne actuală, mai ales pentru spaţiul cercetării istorice româneşti, deoarece ea implică şi dorinţa inerentă a societăţii în care trăim, de a contribui şi ea la această amplă discuţiei asupra unuia dintre cele mai temerare proiecte politice ale lumii contemporane, Uniunea Europeană . De la început menţionăm că vom opera o serie de limitări asupra demersului istoric de faţă, limitări impuse de spaţiu şi de vastitatea temei. Cercetarea de faţă se bazează pe literatura de specialitate şi se va concentra asupra modului în care a înţeles politica externă a Marii Britanii, principal actor al scenei politice europene, de a se raporta la ideea unităţii politice a continentului, lucru mai puţin analizat în cercetarea românească. Vom încerca astf

Lunga telegrama sau o scurta lectie despre expansionismul rusesc

La 22 februarie 1946, sosea la Washington o telegramă, care avea să devină unul dintre cele mai discutate documente în istoriografie în privinţa scopurilor politicii externe a Uniunii Sovietice. Numită  Telegrama cea Lunga , ea era semnată de către însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite ale Americii la Moscova, George F. Kennan, cel ce avea să devină unul dintre cei mai reputaţi specialişti occidentali în sovietologie în perioada Războiului Rece. Documentul telegrafiat fusese solicitat de administraţia Truman, care se confrunta în iarna lui 1945-1946 cu un blocaj în negocierile sovieto-americane asupra organizării lumii postbelice. Preşedintele american şi consilierii săi apropiaţi pe politică externă erau de ceva vreme suspicioşi în privinţa scopurilor expansioniste şi nedemocratice ale partenerului lor sovietic din Marea Alianţă. Suspiciunea era cu atât mai stringentă cu cât, odată duşmanul comun înfrânt şi spectrul războiului de dominare mondială al Axei îndepărtat, era

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar. Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti... Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri... Modele de prioritati nationale  Modele de familie traditionala  Modele de succes in viata Modele de dezvoltare PS 1 " Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei "  PS 2 Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani? PS 3 Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au