Treceți la conținutul principal

O moarte care nu dovedește nimic

Am cunoscut-o. Nu foarte bine. E greu printre 35 de elevi pe clasă. Era adesea obosita și afișa uneori un plictis evident. Recunosc ca nu sunt cel mai mare animator la ore, dar nici obiectul de studiu nu mă prea ajuta. Istoria. Cum sa atragi o eleva de clasa a XI-A de liceu, chiar de la una de specialitate, asupra unui obiect atât de blamat în imaginarul contemporan. Ok. Nici manualele nu îmi sunt prea mult de folos!
Dar revenind. Era o fata frumoasa și plina de viață când nu discutam teme de istorie. Ceea ce se întâmplă destul de des ținând cont de calitățile cognitive ale majorității celor care au aterizat, nici ei stiind exact cum, în acea clasă. Era dificil sa nu remarci printre mediocrități un sâmbure de talent.
Probabil ca acum nu o voi mai uita niciodată pentru ca ultimele cuvinte schimbate la școală cu ea, înainte de a ieși din clasa, în acea vinere fatală, o caracterizau: orgolioasa, dornica de a fi printre primii și mai ales de a nu fi privită ca un stereotip, ci ca o individualitate. Nu au fost rare ocaziile când m-a "infruntat", in limitele bunului simț adolescentin actual, dorind mereu alte sanse pentru mărire a mediilor, ceea ce pentru mine e un mare lucru! Și recunosc ca în cele mai multe ori a dovedit ca nu se juca cu notele.
Am cunoscut-o.
Am putea spune: "cât de proasta/inconștientă sa fii sa te urci pe un vagon sub liniile de tensiune pentru a face o poza"?!!!! Am putea sa dam vina pe sistemul de educație care nu a prevenit o asemenea tragedie. Pe CFR ca nu a securizat locul. Pe stupiditatea unei generații care uita sa mai trăiască în afară Facebook - ului. Care aleargă  după like - uri virtuale ca surogat al unei confirmări după care tânjește orice adolescentă sau chiar femeie de pe rețelele de socializare. Ca e vina sărăciei care împinge tinerii din Rep. Moldova sa caute un refugiu temporar în tara noastră, ca apoi sa migreze spre Occident, la studii și la o viață mai bună. Ca e vina politicienilor moldoveni ca nu fac decât sa conducă o tara falimentară. Ca e vina mamei bolnave care a crescut-o singură și nu i-a dat o educație suficientă. Ca e ....
Dar nimic nu șterge faptul ca un chip atât de tânăr a murit. Nu mai este. Nu va mai cunoaște bucuria de a absolvi. Dansul de la Banchet. Rochia de mireasa și valsul de la nunta. Fericirea de a privi în ochii propriului copil. Sau mai târziu a nepoților.  De a călători.  Tristețea despărțirilor și a trădările în iubire...
E prea trist sa vezi o viață irosită în vânt de Dumnezeu


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar.



Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti...

Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri...

Modele de prioritati nationale
 Modele de familie traditionala
 Modele de succes in viata
Modele de dezvoltare

PS 1
"Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei"  PS 2

Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani?



PS 3


Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au fost folosite nu in scopuri financiare, ci pent…

Despre dezinformare, cretinism, onoare... si multe altele

E marti seara.

E August. Sunt in vacanta. Stiu ca in acest moment toti cunoscutii mei care nu sunt profesori sau elevi ma vor uri. Dar daca pentru ei vacanta mea uriasa este un motiv de invidie, pentru mine este un prilej de a ma relaxa cateva saptamani. Dupa care imi omor timpul citind, plimbandu-ma, urmarind filme... pana o iau de la capat in septembrie, pentru ca inactivitatea asta pe bani putini ma omoara psihic...
Asa ca, rutinat, imi verific Facebook-ul, ca (aproape) orice fiinta a secolului XXI, si sunt asaltat de fiinte urate, terne, pe care nu le cunosc, dar pe care reteaua de socializare, dupa un algoritm care imi scapa, mi le prezinta agasant, dupa principiul, probabil, ca daca prietenii mei au dat like unei postari de-a lor, si eu ar trebui sa fiu interesat de nunti, concedii, burti goale, gratare mioritice si multe check-in-uri, variind de la Dubai, la piscinile din Iasi si chiar din satele uitate de lume si PSD. Iar pe mine ma intereseaza sa vad ce fac cei din lista mea…

Referendumul dezbinarii noastre

#referendumulpentrudefinireafamilieirezolvatoateproblemeleRomaniei

BOR ”să investească mai puțin în betoane și mai mult în oameni”
Radu Preda

S-a terminat. Ne-a terminat. Nu e o victorie pentru nimeni. As vrea sa il pot comenta la rece precum ziaristii Cristian Tudor Popescu, Liviu Avram, Moise Guran, Vlad Petreanu, dar nu simt nici o satisfactie a victoriei bunului simt fata de ura, a civismului fata de autoritarismul vadit al guvernarii PSD-ALDE, a adevarului fata de propaganda sforaitoare si simplista ce inundase Romania, desi nu si-o asumase nimeni.

Ma doare sufletul ca adevarata perdanta pentru noi toti, credinciosi habotnici sau de duminica, ca mine, sau doar nepracticanti, este Biserica Ortodoxa Romana BOR. Nu mi-as face griji ca de maine hoarde de atei, homosexuali sau dusmani ai credintei vor iesi la iveala din umbra si vor asalta societatea romanesca… Cred ca esecul referendumului se datoreaza unor cumuli de factori, dintre care cel mai important este ca nu a fost prea dorit …