Treceți la conținutul principal

Femeia la 45 de ani... asa... ca Mihaela

Obosit fiind de atâta concentrare intelectuala cotidiana, mi-a sărit in ochi un articol din presa feminina/feminista care abunda internetul în ultima vreme. Si după ce am luat lumina de la Mihaela Rădulescu mi-a venit subit a spune eu ceva despre ...

Ca sa fiu elegant... As dori sa apostrofez genul acesta de sfaturi date de femei întreținute, care privesc cu dispreț la suratele lor "din România", de pe coperțile glossy ale revistelor "de gen". 88 % dintre românce sunt convins ca ar vrea sa se dea pe coarda-rapel  în casa, dar au de mers la serviciu, de îngrijit copii, casa, și unele au norocul de a le mângâia soțul/concubinul cu câte o scatoalca (asa, ca sa se simtă iubite; de atâta "iubire" unele ajung la spital sau in centre de consiliere).


Sunt convins ca aerul de Monaco face bine la riduri și stimulează fesele si masajul lor subințeles, asa ca "româncele" ar face bine sa nu mai fie niște "babe" la 45 de ani și sa se "înconjoare" de tineri! Asa, ... ca Mihaela!

Pentru cei/cele care îmi cunosc latura soft misogina, precizez ca nu sunt împotriva unei atitudini pro-active în rândurile femeilor. E normal sa faci eforturi sa te menții în forma, mai ales după o vârsta sau/și niște copii. Pana la urma, reviste precum Elle sunt un rău necesar, pentru ca promovează atitudini mai întreprinzătoare în rândurile femeilor, mai ales ale tinerelor din ziua de azi. E bine sa citești sugestii despre stil vestimentar sau comportament în cadrul unor evenimente diverse. Dar sa primești "sfaturi" emfatice de la balconul din Monte Carlo, de la un "model" al "femeilor de succes" din Romania despre viata la 45 de ani... e prea tare!!!!!!!!!!

Cum de toate femeile "românce" nu se pot identifica cu Mihaela Rădulescu? Nu e posibil asa ceva! E chiar strigător la cer!

PS
Cui mama.... se adresează articolul? Ca mi se pare un monument de plinătate de sine.

PS2

Mai bine l-as fi citit pe asta. Cred ca era mai amuzant.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ziua in care România s-a oprit

Ma uitam cu ochii impaiejeniti de somn la ora matinală de plecat spre serviciu. Încă o zi. La fel. Încă un set de alegeri. Alți 5 ani irosiți. La fel. Voi avea 50 data viitoare si tot un prost va conduce tara… de votanți cu burta goală. Doar ca… cine dracu este asta??!! De unde a apărut? Bine ca a iesit Lasconi. De parca aveam prea multe opțiuni… Covrigarul ala nenorocit, psd-ist, cu Bacul luat oare si cu hainele lui de “om simplu” plimbate cu avioane plătite de țeparii de la Norris, cu amanta care e “apropiata” familiei, cu neamul lui de înavuțiți cu afaceri cu statul, s-a dus dracului!! Ce bine… Dar totuși cine e ăla?? Cine e Călin Georgescu? Si mai ales cum e pe primul loc in preferințele românilor? Să-l fi ratat eu după ce i-am luat pe toți la puricat? Sa fie oare acel Georgescu care se abera pe la un podcast cu idei stranii de Boomer îmbătrînit in New Age? Si avalanșă de informații se revarsă de pe ecranul telefonului.  Si România mea s-a oprit… Urmaresc cuvinte găunoase pline...

Referendumul dezbinarii noastre

#referendumulpentrudefinireafamilieirezolvatoateproblemeleRomaniei BOR ”să investească mai puțin în betoane și mai mult în oameni” Radu Preda S-a terminat. Ne-a terminat. Nu e o victorie pentru nimeni. As vrea sa il pot comenta la rece precum ziaristii Cristian Tudor Popescu, Liviu Avram, Moise Guran, Vlad Petreanu, dar nu simt nici o satisfactie a victoriei bunului simt fata de ura, a civismului fata de autoritarismul vadit al guvernarii PSD-ALDE, a adevarului fata de propaganda sforaitoare si simplista ce inundase Romania, desi nu si-o asumase nimeni. Ma doare sufletul ca adevarata perdanta pentru noi toti, credinciosi habotnici sau de duminica, ca mine, sau doar nepracticanti, este Biserica Ortodoxa Romana BOR. Nu mi-as face griji ca de maine hoarde de atei, homosexuali sau dusmani ai credintei vor iesi la iveala din umbra si vor asalta societatea romanesca… Cred ca esecul referendumului se datoreaza unor cumuli de factori, dintre care cel mai important este ca nu...

Despre dezinformare, cretinism, onoare... si multe altele

E marti seara. E August. Sunt in vacanta. Stiu ca in acest moment toti cunoscutii mei care nu sunt profesori sau elevi ma vor uri. Dar daca pentru ei vacanta mea uriasa este un motiv de invidie, pentru mine este un prilej de a ma relaxa cateva saptamani. Dupa care imi omor timpul citind, plimbandu-ma, urmarind filme... pana o iau de la capat in septembrie, pentru ca inactivitatea asta pe bani putini ma omoara psihic... Asa ca, rutinat, imi verific Facebook-ul, ca (aproape) orice fiinta a secolului XXI, si sunt asaltat de fiinte urate, terne, pe care nu le cunosc, dar pe care reteaua de socializare, dupa un algoritm care imi scapa, mi le prezinta agasant, dupa principiul, probabil, ca daca prietenii mei au dat like unei postari de-a lor, si eu ar trebui sa fiu interesat de nunti, concedii, burti goale, gratare mioritice si multe check-in-uri, variind de la Dubai, la piscinile din Iasi si chiar din satele uitate de lume si PSD. Iar pe mine ma intereseaza sa vad ce fac c...