Treceți la conținutul principal

Femeia la 45 de ani... asa... ca Mihaela

Obosit fiind de atâta concentrare intelectuala cotidiana, mi-a sărit in ochi un articol din presa feminina/feminista care abunda internetul în ultima vreme. Si după ce am luat lumina de la Mihaela Rădulescu mi-a venit subit a spune eu ceva despre ...

Ca sa fiu elegant... As dori sa apostrofez genul acesta de sfaturi date de femei întreținute, care privesc cu dispreț la suratele lor "din România", de pe coperțile glossy ale revistelor "de gen". 88 % dintre românce sunt convins ca ar vrea sa se dea pe coarda-rapel  în casa, dar au de mers la serviciu, de îngrijit copii, casa, și unele au norocul de a le mângâia soțul/concubinul cu câte o scatoalca (asa, ca sa se simtă iubite; de atâta "iubire" unele ajung la spital sau in centre de consiliere).


Sunt convins ca aerul de Monaco face bine la riduri și stimulează fesele si masajul lor subințeles, asa ca "româncele" ar face bine sa nu mai fie niște "babe" la 45 de ani și sa se "înconjoare" de tineri! Asa, ... ca Mihaela!

Pentru cei/cele care îmi cunosc latura soft misogina, precizez ca nu sunt împotriva unei atitudini pro-active în rândurile femeilor. E normal sa faci eforturi sa te menții în forma, mai ales după o vârsta sau/și niște copii. Pana la urma, reviste precum Elle sunt un rău necesar, pentru ca promovează atitudini mai întreprinzătoare în rândurile femeilor, mai ales ale tinerelor din ziua de azi. E bine sa citești sugestii despre stil vestimentar sau comportament în cadrul unor evenimente diverse. Dar sa primești "sfaturi" emfatice de la balconul din Monte Carlo, de la un "model" al "femeilor de succes" din Romania despre viata la 45 de ani... e prea tare!!!!!!!!!!

Cum de toate femeile "românce" nu se pot identifica cu Mihaela Rădulescu? Nu e posibil asa ceva! E chiar strigător la cer!

PS
Cui mama.... se adresează articolul? Ca mi se pare un monument de plinătate de sine.

PS2

Mai bine l-as fi citit pe asta. Cred ca era mai amuzant.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Atitudinea diplomaţiei britanice faţă de ideea europeană (1919-1939)

  Ideea unităţii europene a generat, în decursul timpului, numeroase cărţi, studii, articole şi dezbateri menite să identifice muguri ai necesităţii de unire a europenilor, sau, dimpotrivă, temeiuri ale imposibilităţii conlucrării acestora. Tematica rămâne actuală, mai ales pentru spaţiul cercetării istorice româneşti, deoarece ea implică şi dorinţa inerentă a societăţii în care trăim, de a contribui şi ea la această amplă discuţiei asupra unuia dintre cele mai temerare proiecte politice ale lumii contemporane, Uniunea Europeană . De la început menţionăm că vom opera o serie de limitări asupra demersului istoric de faţă, limitări impuse de spaţiu şi de vastitatea temei. Cercetarea de faţă se bazează pe literatura de specialitate şi se va concentra asupra modului în care a înţeles politica externă a Marii Britanii, principal actor al scenei politice europene, de a se raporta la ideea unităţii politice a continentului, lucru mai puţin analizat în cercetarea românească. Vom încerca astf

Lunga telegrama sau o scurta lectie despre expansionismul rusesc

La 22 februarie 1946, sosea la Washington o telegramă, care avea să devină unul dintre cele mai discutate documente în istoriografie în privinţa scopurilor politicii externe a Uniunii Sovietice. Numită  Telegrama cea Lunga , ea era semnată de către însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite ale Americii la Moscova, George F. Kennan, cel ce avea să devină unul dintre cei mai reputaţi specialişti occidentali în sovietologie în perioada Războiului Rece. Documentul telegrafiat fusese solicitat de administraţia Truman, care se confrunta în iarna lui 1945-1946 cu un blocaj în negocierile sovieto-americane asupra organizării lumii postbelice. Preşedintele american şi consilierii săi apropiaţi pe politică externă erau de ceva vreme suspicioşi în privinţa scopurilor expansioniste şi nedemocratice ale partenerului lor sovietic din Marea Alianţă. Suspiciunea era cu atât mai stringentă cu cât, odată duşmanul comun înfrânt şi spectrul războiului de dominare mondială al Axei îndepărtat, era

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar. Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti... Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri... Modele de prioritati nationale  Modele de familie traditionala  Modele de succes in viata Modele de dezvoltare PS 1 " Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei "  PS 2 Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani? PS 3 Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au