Treceți la conținutul principal

Cartoful fierbinte... partea a treia

"They that can give up essential liberty to obtain a little temporary safety deserve neither liberty nor safety."
-- Benjamin Franklin, 1759.

As vrea sa nu am uneori dreptate, dar după grozăviile din ultimele 3 zile din Franța există doar câteva efecte clare:

1. Inepția guvernanților europeni va găsi o singură soluție, indicată deja de proaspătul consilier al Președintelui, dar evidentul produs al serviciilor de informații române, nimeni altul decât MRU: "toți cetățenii europeni trebuie să aleagă "între libertăţi şi drepturi cetăţeneşti şi nevoia de siguranţă", scrie Mediafax.! Pentru necunoscători, legea Big Brother! Adică, lăsați-ne din drepturile voastre fundamentale, ca sa va protejăm!
Mai era unul acum 70 de ani, Hitler ce ii îmbia pe germanii să lase in seama sa grijile lor! Si știm cu toții unde a dus asta...
Ce mi se pare siderant e că vine din partea unui istoric!

2. Va crește influența extremei drepte. Imigranții vor suferi, indiferent de etnie sau religie.

3. Anti islamism-ul european se va accentua si vor avea de suferit unii nevinovați, deja integrați. Frustrați, se vor arunca in brațele fundamentaliștilor care vor avea si mai multi adepți si posibila carne de tun.

Sursa foto
http://cdn.breitbart.com/mediaserver/Breitbart/Big-Peace/2014/Terrorism/french-jihad-reuters.jpg

4. Unii tineri, cu o educație precară si din medii dezorganizate vor prinde curaj. Nu stiu câți dintre ei vor face gesturi deplasate din teribilism sau din convingeri oarbe.

Concluzia mi se pare evidentă: oricât de multe măsuri de moment ar lua autoritățile si oricât de solidari ar fi cetățenii si guvernanții, asistăm la un eșec al statului democratic occidental. In goana după voturi si imagine publică corectă politic au fost sacrificate siguranța cetățenilor si coeziunea socială internă.

Nu e asa ca e interesant cum nu vezi nici un terorist bătrân, ci doar tineri? E nevoie sa ai 20 de ani sa porti o bombă cu tine? Nu, e nevoie sa ai 20 de ani, să fii teribil si incult, ca sa vina unul de 60, viclean si trecut prin viață, sa iti explice cum Mahomed iti cere sa te arunci in aer pentru credința...




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Atitudinea diplomaţiei britanice faţă de ideea europeană (1919-1939)

  Ideea unităţii europene a generat, în decursul timpului, numeroase cărţi, studii, articole şi dezbateri menite să identifice muguri ai necesităţii de unire a europenilor, sau, dimpotrivă, temeiuri ale imposibilităţii conlucrării acestora. Tematica rămâne actuală, mai ales pentru spaţiul cercetării istorice româneşti, deoarece ea implică şi dorinţa inerentă a societăţii în care trăim, de a contribui şi ea la această amplă discuţiei asupra unuia dintre cele mai temerare proiecte politice ale lumii contemporane, Uniunea Europeană . De la început menţionăm că vom opera o serie de limitări asupra demersului istoric de faţă, limitări impuse de spaţiu şi de vastitatea temei. Cercetarea de faţă se bazează pe literatura de specialitate şi se va concentra asupra modului în care a înţeles politica externă a Marii Britanii, principal actor al scenei politice europene, de a se raporta la ideea unităţii politice a continentului, lucru mai puţin analizat în cercetarea românească. Vom încerca astf

Lunga telegrama sau o scurta lectie despre expansionismul rusesc

La 22 februarie 1946, sosea la Washington o telegramă, care avea să devină unul dintre cele mai discutate documente în istoriografie în privinţa scopurilor politicii externe a Uniunii Sovietice. Numită  Telegrama cea Lunga , ea era semnată de către însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite ale Americii la Moscova, George F. Kennan, cel ce avea să devină unul dintre cei mai reputaţi specialişti occidentali în sovietologie în perioada Războiului Rece. Documentul telegrafiat fusese solicitat de administraţia Truman, care se confrunta în iarna lui 1945-1946 cu un blocaj în negocierile sovieto-americane asupra organizării lumii postbelice. Preşedintele american şi consilierii săi apropiaţi pe politică externă erau de ceva vreme suspicioşi în privinţa scopurilor expansioniste şi nedemocratice ale partenerului lor sovietic din Marea Alianţă. Suspiciunea era cu atât mai stringentă cu cât, odată duşmanul comun înfrânt şi spectrul războiului de dominare mondială al Axei îndepărtat, era

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar. Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti... Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri... Modele de prioritati nationale  Modele de familie traditionala  Modele de succes in viata Modele de dezvoltare PS 1 " Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei "  PS 2 Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani? PS 3 Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au