Treceți la conținutul principal

Cartoful fierbinte... partea a treia

"They that can give up essential liberty to obtain a little temporary safety deserve neither liberty nor safety."
-- Benjamin Franklin, 1759.

As vrea sa nu am uneori dreptate, dar după grozăviile din ultimele 3 zile din Franța există doar câteva efecte clare:

1. Inepția guvernanților europeni va găsi o singură soluție, indicată deja de proaspătul consilier al Președintelui, dar evidentul produs al serviciilor de informații române, nimeni altul decât MRU: "toți cetățenii europeni trebuie să aleagă "între libertăţi şi drepturi cetăţeneşti şi nevoia de siguranţă", scrie Mediafax.! Pentru necunoscători, legea Big Brother! Adică, lăsați-ne din drepturile voastre fundamentale, ca sa va protejăm!
Mai era unul acum 70 de ani, Hitler ce ii îmbia pe germanii să lase in seama sa grijile lor! Si știm cu toții unde a dus asta...
Ce mi se pare siderant e că vine din partea unui istoric!

2. Va crește influența extremei drepte. Imigranții vor suferi, indiferent de etnie sau religie.

3. Anti islamism-ul european se va accentua si vor avea de suferit unii nevinovați, deja integrați. Frustrați, se vor arunca in brațele fundamentaliștilor care vor avea si mai multi adepți si posibila carne de tun.

Sursa foto
http://cdn.breitbart.com/mediaserver/Breitbart/Big-Peace/2014/Terrorism/french-jihad-reuters.jpg

4. Unii tineri, cu o educație precară si din medii dezorganizate vor prinde curaj. Nu stiu câți dintre ei vor face gesturi deplasate din teribilism sau din convingeri oarbe.

Concluzia mi se pare evidentă: oricât de multe măsuri de moment ar lua autoritățile si oricât de solidari ar fi cetățenii si guvernanții, asistăm la un eșec al statului democratic occidental. In goana după voturi si imagine publică corectă politic au fost sacrificate siguranța cetățenilor si coeziunea socială internă.

Nu e asa ca e interesant cum nu vezi nici un terorist bătrân, ci doar tineri? E nevoie sa ai 20 de ani sa porti o bombă cu tine? Nu, e nevoie sa ai 20 de ani, să fii teribil si incult, ca sa vina unul de 60, viclean si trecut prin viață, sa iti explice cum Mahomed iti cere sa te arunci in aer pentru credința...




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

In numele tatalui…

A mai trecut o lună. Prima din acest an. Şi prima care a adus zapadă, prea multă după părerea mea. Şi a multor altora care, in drum spre şcoală sau serviciu, se luptă zilnic cu nămeţii lăsaţi cu generozitate de autorităţi. Lopata mi-a devenit un simbol al existenţei ultimelor zile, şi din cauza aceleiaşi generozităţi a autorităţilor, care refuză să creeze locuri de parcare cu plată in zonă, am contribuit substanţial la efortul de deszăpezire din jurul blocului. Singur. In trei zile, am eliberat din stransorile zăpezii patru locuri de parcare, pe care unii norocoşi le monopolizează imediat ce mă aventurez cu autovehicolul prin offroad-ul de nea urban. Chit că astăzi era sărbătoare, şi sigur am făcut păcate, vorba unui cunoscut ce era preocupat de salvarea sufletului. Eu, mai prozaic, nu ştiam cum să lopătez mai repede dimineaţă! Se vede că pregătirea mea teologică işi spusese cuvântul, pentru că, în subconştient, probabil intrase in funcţiune pilda cu Isus şi măgarul… sau poate că imi…

Calatorie prin (diversitatea din) Portugalia. Jurnal de Curs

Ziua 1 Duminica  Sosirea am ajuns la locul de intalnire cu 15 minute inainte. Ploua intens, dar am reusit sa ma adapostesc pe terasa pentru fumat din fata hotelului boem, dar mic, inghesuit si intunecat. In interior, multi oameni zambitori, unii angajati in discutii. Recunosc franturi de flamanda, germana, maghiara si greaca. Sporadic, printre zambete politicoase, se strecoara si engleza. Am senzatia unui Babel nedesavarsit, dar totodata a unei curiozitati evidente, deoarece nimeni nu pare a sti pe nimeni, si toata lumea nu stie cum arata trainerii.ajunsi la locul de desfasurare a primului curs, trebuie sa admit ca trainerul, Wim, mi-a cucerit instant increderea prin dezinvoltura si o engleza cursiva si accesibila. Prezentarile individuale au fost pe informatii de baza privind istoria tarilor noastre. Mi s-a confirmat inca o data, cu amuzament, cum ungurii sunt nostalgigi dupa o realitate istorica mistificata dupa 100 de ani de la Trianon. Insa nimeni nu stia nimic de Romania. Doar ca e…

A doua iarna a vrajbei noastre

Ultima ora din semestrul I. Programa si planificarea imi dicteaza ca aceasta ora, care se anunta ca fiind una incarcata de atentia sporita a elevilor asupra colonialismului european si a ascensiunii SUA catre o mare putere mondiala, trebuie sa se intample musai atunci. Desi cursurile de perfectionare in strainatate la care statul roman ma trimite, prin bunavointa financiara a Uniunii Europene, imi dicteaza, alaturi de formarea mea de profesor, sa educ elevii, nu sa le predau informatie. Usa se deschide si un cap jovial, de doamna trecuta de 40 de ani, pe care se vede o tristete adanca si o oarecare jena, imi cere permisiunea sa imi intrerupa ora. “E cu acordul Doamanei Director”, continua ea, facand un pas parca mai cu hotararea data de enuntarea autoritatii din spatele functiei. Inainte sa dau dau o replica acida privind permisiunea, instinctul imi spune ca sunt mari sanse sa fie o ONG-ista. "E pentru o cauza nobila”, imi confirma ea. “O fetita de…” si mintea mea refuza sa mai a…