Treceți la conținutul principal

Cavalerismul...

E duminica seara. E tarziu si surfez plictisit pe Facebook, dupa un film foarte bun cu James Bond, Casino Royale, vazut poate a patra oara. A mai trecut o saptamana epuizanta de lucru. Mai e una si vine vacanta. De mult nu am mai astepat sarbatorile de iarna cu asa bucurie in suflet. Stiu ca suna siropos si fals, ca o telenovela cu LaLa Band (nu ca as fi vazut vreun minut din show-ul deja perimat de la ProTv, dar e greu sa nu te fi siderat promo-urile agresive), din partea unuia ca mine, dar e adevarul gol-golut.
Si dau peste un articol minunat de banal despre cavalerismul secolelor trecute care a murit in tanara generatie. Pare un alt material de duzina despre cum cei tineri nu mai stiu valorile de odinioara.
Dar nu asta mi-a suscitat interesul subit sa scriu. E adevart ca muza nu m-a ajuta deloc in ultima vreme. S-a pitit dupa iluzia vietii burgheze poate sau doar m-a abandonat temporar.                                                                  
Cu ochii printre randuri am tresarit si sentimentul de madlene proustiene m-a invaluit nostalgic. Ce ciudati suntem noi oamenii, reactionand aparent fara sens la banalitatile cotidiene si, ca intr-o clipita sa fim aruncati in valtoarea amintirilor...
Si mi-am amintit o conversatie cu un fost elev ce imi spunea de ale inimii, cautand sfaturi la un om care, aparent le stie pe toate, dar se teme cel mai mult de a fi nevoit sa le dea altora... Printre povesti de viata si intamplari cotidiene, printre sorbitul de cafea si muzica proasta din surdina, i-am marturisit ca mie, gestul banal si evident de a oferi unei femei haina, pentru a o proteja de frig, mi-a schimbat viata.

Si apoi am alunecat in timp la ziua friguroasa de... cand muza mea tremura de frig incercand sa fie la fel de draguta ca totdeauna cu niste persoane de altfel foarte putin dispuse la amambilitati. Si firesc, i-am daruit haina, desi erau cred 8 grade afara, si un vant taios, nu din banala politete, nu pentru a epata sau pentru a impresiona o tanara de altfel frumoasa, ci pur si simplu pentru ca altfel nu m-as fi simtit eu insumi.
Si mintea mi-a alunecat mai mult in timp... undeva atat de adanc incat nu am vazut decat chipul tatalui meu...Si... am realizat... am realizat ca intr-o lume de canoane si glamour, de imagine si spoiala... uitam ca nu e nevoie uneori de reguli scrise in carti, in coduri de bune maniere, de postari pe Facebook sau pagini de internet, ca sa fim  cavaler, gentlemen, gentilom... Un fiu de taran, ratacit in Iasi, pasionat de carti de Istorie, de Marin Preda si Phil Collins, de cantatul la chitara, de folk si Phoenix, de muzica populara a Sofiei Vicoveanu, de vinul de casa si tochitura moldoveneasca mi-a daruit un fel de a fi, fara a-i spune pe nume, fara a numara reguli. Nu in sfaturi, nu in multe cuvinte... Acel om mi-a fost tata...
Si am mai realizat... ca astept Craciunul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar.



Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti...

Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri...

Modele de prioritati nationale
 Modele de familie traditionala
 Modele de succes in viata
Modele de dezvoltare

PS 1
"Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei"  PS 2

Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani?



PS 3


Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au fost folosite nu in scopuri financiare, ci pent…

Despre dezinformare, cretinism, onoare... si multe altele

E marti seara.

E August. Sunt in vacanta. Stiu ca in acest moment toti cunoscutii mei care nu sunt profesori sau elevi ma vor uri. Dar daca pentru ei vacanta mea uriasa este un motiv de invidie, pentru mine este un prilej de a ma relaxa cateva saptamani. Dupa care imi omor timpul citind, plimbandu-ma, urmarind filme... pana o iau de la capat in septembrie, pentru ca inactivitatea asta pe bani putini ma omoara psihic...
Asa ca, rutinat, imi verific Facebook-ul, ca (aproape) orice fiinta a secolului XXI, si sunt asaltat de fiinte urate, terne, pe care nu le cunosc, dar pe care reteaua de socializare, dupa un algoritm care imi scapa, mi le prezinta agasant, dupa principiul, probabil, ca daca prietenii mei au dat like unei postari de-a lor, si eu ar trebui sa fiu interesat de nunti, concedii, burti goale, gratare mioritice si multe check-in-uri, variind de la Dubai, la piscinile din Iasi si chiar din satele uitate de lume si PSD. Iar pe mine ma intereseaza sa vad ce fac cei din lista mea…

Referendumul dezbinarii noastre

#referendumulpentrudefinireafamilieirezolvatoateproblemeleRomaniei

BOR ”să investească mai puțin în betoane și mai mult în oameni”
Radu Preda

S-a terminat. Ne-a terminat. Nu e o victorie pentru nimeni. As vrea sa il pot comenta la rece precum ziaristii Cristian Tudor Popescu, Liviu Avram, Moise Guran, Vlad Petreanu, dar nu simt nici o satisfactie a victoriei bunului simt fata de ura, a civismului fata de autoritarismul vadit al guvernarii PSD-ALDE, a adevarului fata de propaganda sforaitoare si simplista ce inundase Romania, desi nu si-o asumase nimeni.

Ma doare sufletul ca adevarata perdanta pentru noi toti, credinciosi habotnici sau de duminica, ca mine, sau doar nepracticanti, este Biserica Ortodoxa Romana BOR. Nu mi-as face griji ca de maine hoarde de atei, homosexuali sau dusmani ai credintei vor iesi la iveala din umbra si vor asalta societatea romanesca… Cred ca esecul referendumului se datoreaza unor cumuli de factori, dintre care cel mai important este ca nu a fost prea dorit …