Treceți la conținutul principal

Calatorind printre stele cu Nolan in turul II al alegerilor

“Once you’re a parent, you’re the ghost of your children’s future.”

Am fost la film astazi. Stiu, azi este despre alegeri, despre Ponta si Iohannis, despre vot si apararea democratiei. Dar dupa o saptamana de peste 58 ore de munca, mi-am sunat unul dintre putinii prieteni pe care ii mai am si m-am grabit spre Iulius Mall. Mi-am dat voie sa ma rasfat.
S-ar putea spune ca un film la cinema nu este o mare branza. Poate ca pentru un film obisnuit, da. Dar vorbim despre un film de Nolan. Trebuia sa fie un evenimet! Astept Interstellar de ceva vreme, de cand am vazut, tot la cinema, Man of Steel. Dar asteptarile mele fata de filmele acestui regizor nu au aparut din neant. Fan al benzilor desenate Batman inca din copilarie, cand colectionam reviste, cu greu, in limba franceza pentru ca in engleza nu găseam pe atunci (si uite asa am invatat eu si limba lui Voltaire), am ramas impresionat de perspectiva “noir”, desi cred ca termenul englezesc “bleak” este mai potrivita, asupra eroului si a universului Gotham City din trilogia The Dark Knight
Nu am uitat “Inception”! Un film eveniment si el, care m-a facut sa inteleg ca dupa Matrix se mai pot face filme cu efecte speciale pe o idee care sa iti spulbere orice imagine conventionala asupra lumii Hollywood-ului.

Am fost la film azi. Nu, nu fac o cronica de film. Sau cel putin nu imi propun. Si nu e cu spoilere. Mai degraba imi vars gândurile, nu, mai bine, sentimentele despre un film-eveniment. Un film lung, de peste 3 ore, care, paradoxal m-a facut sa imi doresc sa fi aflat mai multe despre deznodamant. Care mi s-a parut ca merita cel putin inca jumatate de ora de clarificari. Sau poate nu. Pentru ca o parte a talentului lui Nolan este de a se juca cu ceea ce spune pe jumatate. Probabil a inteles ca si in cinamatografie e mai bine sa lasi loc pentru imaginatia fiecarui spectator. Sunt convins ca multi vor vedea doar un film lung, despre calatorii spatiale si plin de notiuni de fizica cuantica. Dar ghici ce! Exact asta m-a cucerit, deoarece marturisesc ca nu aveam nici o idee concreta despre ce sa ma astept de la aceasta capodoperă cinematografică. Daca urmaresti trailer-urile de la filmele lui Nolan, sunt criptice si pline de poezie si muzica buna.




Mai degraba starnesc frustrari, caci nu stii despre ce va fi cu adevarat acel film, care este ideea centrala, ce aduce nou. Dar recunosc ca efectul la vizionarea filmului este de vis.




Interstelar este o poveste despre valorile care ne fac oameni. Dincolo de tragismul contextului in care se petrece totul, un Pamant bolnav al viitorului apropiat, o lume decadenta, fara speranta, transpare filonul de cutezanta, firea de exploratori a unor indivizi ce par banali ca existenta, dar cu un suflet maret. Este despre dorul de aventura ce ne defineste pe noi ca oameni. Si este despre tradare. Si dragoste care transcede timpul si spatiul si ne face sa riscam totul pentru acel cineva. Si despre minciuna si sacrificii. Si despre faptul ca eroii sunt simpli muritori, victime ale slabiciunilor si pasiunilor lor. Si toate intr-un singur film…

Parerea mea e ca Nolan repeta la nesfarsit reteta de succes de a face filme grandioase, originale ca ideea, dar pastrand obiectivul camerei pe sufletele turmentate ale personajelor. Cred ca ce ma impresioneaza la acest regizor este senzatia de verosimil: ca ceea ce povesteste ar putea fi real, s-ar putea intampla.

M-a facut sa vreau sa redescopar cartile lui Kim Stanley Robinson despre Marte, singurele atat de complexe si cu o tenta de veridicitate care ar putea concura pe hartie acest film minunat.

Now we’re just here to be memories for our kids.”



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar.



Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti...

Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri...

Modele de prioritati nationale
 Modele de familie traditionala
 Modele de succes in viata
Modele de dezvoltare

PS 1
"Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei"  PS 2

Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani?



PS 3


Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au fost folosite nu in scopuri financiare, ci pent…

Despre dezinformare, cretinism, onoare... si multe altele

E marti seara.

E August. Sunt in vacanta. Stiu ca in acest moment toti cunoscutii mei care nu sunt profesori sau elevi ma vor uri. Dar daca pentru ei vacanta mea uriasa este un motiv de invidie, pentru mine este un prilej de a ma relaxa cateva saptamani. Dupa care imi omor timpul citind, plimbandu-ma, urmarind filme... pana o iau de la capat in septembrie, pentru ca inactivitatea asta pe bani putini ma omoara psihic...
Asa ca, rutinat, imi verific Facebook-ul, ca (aproape) orice fiinta a secolului XXI, si sunt asaltat de fiinte urate, terne, pe care nu le cunosc, dar pe care reteaua de socializare, dupa un algoritm care imi scapa, mi le prezinta agasant, dupa principiul, probabil, ca daca prietenii mei au dat like unei postari de-a lor, si eu ar trebui sa fiu interesat de nunti, concedii, burti goale, gratare mioritice si multe check-in-uri, variind de la Dubai, la piscinile din Iasi si chiar din satele uitate de lume si PSD. Iar pe mine ma intereseaza sa vad ce fac cei din lista mea…

Referendumul dezbinarii noastre

#referendumulpentrudefinireafamilieirezolvatoateproblemeleRomaniei

BOR ”să investească mai puțin în betoane și mai mult în oameni”
Radu Preda

S-a terminat. Ne-a terminat. Nu e o victorie pentru nimeni. As vrea sa il pot comenta la rece precum ziaristii Cristian Tudor Popescu, Liviu Avram, Moise Guran, Vlad Petreanu, dar nu simt nici o satisfactie a victoriei bunului simt fata de ura, a civismului fata de autoritarismul vadit al guvernarii PSD-ALDE, a adevarului fata de propaganda sforaitoare si simplista ce inundase Romania, desi nu si-o asumase nimeni.

Ma doare sufletul ca adevarata perdanta pentru noi toti, credinciosi habotnici sau de duminica, ca mine, sau doar nepracticanti, este Biserica Ortodoxa Romana BOR. Nu mi-as face griji ca de maine hoarde de atei, homosexuali sau dusmani ai credintei vor iesi la iveala din umbra si vor asalta societatea romanesca… Cred ca esecul referendumului se datoreaza unor cumuli de factori, dintre care cel mai important este ca nu a fost prea dorit …