Cel care se pricepe nu vorbeste. Face…
In anii trecuti recunosc ca zoon politikon-ul din mine era mai activ. Urmaream stirile si dezbaterile la televizor si in presa, mai ales ca basismul era la putere. Nu aveai cum sa nu ramai siderat cand vedeai cum siruri de legi erau trecute prin Parlament prin asumare de raspundere de catre guvernul marioneta Boc, calcandu-se vulgar peste orice aparenta de democratie, cata mai era, in tara aceasta minunata, dar blestemata de lipsa unor lideri capabili, dar si de incapacitatea unui popor de a-i alege.
Acum m-am calmat. Nu pentru ca intre timp au venit ceilalalti la putere. Nu pentru ca ma scarbeste incapacitatea celor noi veniti (de fapt cei vechi, dar revopsiti ca cioara din zicala) de a fi rezolvat ceva in tara de aproape 1 an si ceva. Ci pentru ca am fost in Spania.
Stiu ca raspunsul pare rupt de discursul pe care abia l-am deschis… dar e adevarat. Am redescoperit ca fericirea sta in micile placeri ale vietii: un tablou pe care ti-l doresti sa-l vezi cu ochii tai, de cand ai aflat de Velasquez in albumele prafuite din biblioteca prietenului tau cel mai bun, o cafea la terasa din Plaza Mayor, cu un prieten drag alaturi, un pahar de… vorba in compania unor oameni deosebiti, unul de vin admirand frumusetile spaniole, ce se plimba elegant pe stradutele cochete din centrul orasului… o zi cu soare pe malul raului… prima zapada in munti… briza marii si o portie de paella… si mai ales un sentiment de detasare al localnicilor, o bucurie de a trai, care te bulverseaza si te corupe in acelasi timp…
Pana ieri. Citeam, ca de obicei dimineata, stirile pe tableta, cu o ceasca de Lavazza langa mine si cu al meu junior calare pe bratul stang, cautand febril ceva interesant de retinut din ziare, cand, deodata, imi explodeaza in fata numeroase titluri despre masurile pe care ministrul educatiei, cu un nume pe care refuz inca sa il retin, vrea sa le adopte in urma scandalului cu nu stiu ce invatatoare din Bucuresti. Nu vreau sa par ignorant… am mai auzit de scandal. Inteleg revolta unora… nu inteleg insa, oricat m-as stradui, heirupismul ministrului in a destitui si a ameninta cu masuri dure orice abatere din invatamant…
Si astfel ma simt atras din nou in realitatea cotidiana mioritica, fara sa vreau. Sunt profesor. Si sunt si un om cu o identitate data, in primul rand, de profesia pe care o iubesc si pentru care simt ca am fost predestinat…. Este firesc, ca in momentul in care se arunca cu lături peste ce inseamna statutul meu profesional, sa reactionez. Si mai firesc, pentru mine, este insa sa reactionez la imbecilitatea din jur…
Am sentimentul ca in ultimii ani doar imbe… doar neaveniti ajung in fruntea educatiei din Romania. Toti sunt rupti de sistemul concret de invatamant. Sunt specialisti, fara o ora reala de predare in fata elevilor, pe care vor sa ii formeze prin legi si masuri inconsistente. Vor sa ofere tablete si carti electronice unor tineri care folosesc, in 80% din timp, internetul pentru socializare. Restul pentru a download-a referate, filme si muzica. Vor lectii pe platforme online, in conditiile in care retelele de net scolare se prabusesc, daca sunt soliciate de laboratoarele de informatica, din cauza latimii de banda, insuficient oferita. Vor olimpici, cand nu ofera nici macar o carte celor care se straduiesc sa lupte pentru performanta. Vor performanta in mediul rural, cu profesori care se gandesc cum sa isi deconteze biletele de naveta, ca primariile nu au bani. Vor sa reduca abandonul scolar cu 3 postere si o campanie TV, dar sunt copii ce merg pe jos kilometrii, unii literalmente prin padure, iarna, ca sa ajuga la scoala. Vor sa reduca violenta in scoli prin cateva filmulete si incheind parteneriate cu politia locala, in fapt aruncand supravegherea tinerilor in bratele a trei politisti desemnati la 4 scoli de cartier, fiecare cu peste 800 de elevi si aflate la mama naibii una de cealalta…
Daca nu s-a prins nimeni inca, ceea ce trebuie scolii romanesti sunt banii. Banii fac lumea sa se invarta. Banii faca diferenta. Invatamantul finlandez nu s-a transformat peste noapte in cel mai performant din lume… prin sufletul depus de profesori. Sau printr-un ordin scris pe o coala de hartie, pe o margine de birou ministerial. Nu. Au fost construite scoli, mai ceva decat universitatile din filmele americane, au fost platiti si respectati profesorii si, mai ales implicati cu adevarat parintii.
Este pura idiotenie sa ceri doar unei categorii profesionale constant sacrificii, sa ii impui reguli, sanctiuni si ce mama dracului iti mai imaginezi tu ca ministru, peste noapte, daca nu iei in calcul si elevii si parintii. Ce sanctiuni, reguli de conduita, obligatii si beneficii creezi pentru ei? In orice relatie, ca intr-o casnicie, exista doua parti ale povestii. Si peste tot sunt banii…
Este acelasi lucru ca in povestea cu autostrazile, care imi provoaca constant frustrari: guvernantii nu reusesc de peste 20 de ani sa construiască, pe bani decenti, niste autostrazi in Romania, ca sa pot ajunge intr-un timp rezonabil oriunde, dar cred ca, daca inaspresc amenzile, pun cateva indicatoare de limitare a vitezei si taie panglici, au rezolvat problema. Nu viteza omoara anual la noi in tara aproape o comuna de oameni. Drumurile omoara… pentru ca daca ajung in 4-5 ore pe litoral, par un om la volan. Dar daca imi ia 7 ore jumatate de mers continuu, normal ca atentia imi zboara…
Revenind… Nu mi-am propus acum sa discut despre cazul in sine… sau despre acei profesori care fac astfel de magarii sau altfel de abuzuri. Nu exista padure fara uscaciuni. Caci da, este adevarat ca sunt cadre didactice care nu isi merita meseria. Ca este revoltator, ca parinte, sa stii ca ti se cer bani pentru cadouri… dar… nu am vazut nici un parinte atat de revoltat sa iasa in strada alaturi de profesori, si copiii lor elevi, pentru un invatamant decent.
In Spania am vazut.
Daca striga unul la televizor ca da afara pe cei care mai strang bani de la parinti, pentru scoala, chiar are cineva impresia ca se rezolva ceva? Citeam in presa ca, din cauza suspendarii colectelor “benevole” de la parinti, de catre directorii tematori pentru scaunele lor, au fost dati afara gardieni, ingrijitoare si alt personal auxiliar, care era platit din fondul scolii. Si acum copii sunt nepaziti si cei mici nesupravegheati prin gradinite si scoli. Nu e asa ca am rezolvat problemele dand din maini si gura in fata mass mediei? Dar banii unde sunt?
Cat de imbecil sa fii sa nu stii ca scoala romaneasca supravietuieste in avarie, la limita legalitatii? Ca banii parintilor suplinesc servicii, pentru care statul nu da bani. Ca profesorii, in marea majoritate, fac propriile sacrificii, cu creta, multiplicari de teste, chiar si cu premii la concursuri sau la sfarsit de an? Ca profesorii fac meditatii pentru ca salariul nu le poate ajunge sa isi hraneasca proprii copii sau sa plateasca rata la casa? Si pe bune, chiar poti crede ca meditatiile vor disparea vreodata doar pentru ca un ministru a dat un ordin? Ca poti interzice o practica veche de cand e omenirea? Sau ca parintele nu va aduce un buchet de flori sau o cutie de bomboane sau ce vrea el, in principiu, pentru a multumi unui profesor ca i-a transformat copilul intr-un OM?
Cat de ticalos poti sa fii sa arunci praf in ochi si sa dezbini societatea si sa victimizezi constant o categorie de oameni care iti educa viitorul?…Probabil ca dacă eram in evul mediu se tăiau niste capete in piața publică ca sa mai prostim poporul. Azi la televizor e suficient sa dai din gura....
va continua…
Comentarii
Trimiteți un comentariu