Ma uitam cu ochii impaiejeniti de somn la ora matinală de plecat spre serviciu. Încă o zi. La fel. Încă un set de alegeri. Alți 5 ani irosiți. La fel. Voi avea 50 data viitoare si tot un prost va conduce tara… de votanți cu burta goală. Doar ca… cine dracu este asta??!! De unde a apărut? Bine ca a iesit Lasconi. De parca aveam prea multe opțiuni… Covrigarul ala nenorocit, psd-ist, cu Bacul luat oare si cu hainele lui de “om simplu” plimbate cu avioane plătite de țeparii de la Norris, cu amanta care e “apropiata” familiei, cu neamul lui de înavuțiți cu afaceri cu statul, s-a dus dracului!! Ce bine… Dar totuși cine e ăla?? Cine e Călin Georgescu? Si mai ales cum e pe primul loc in preferințele românilor? Să-l fi ratat eu după ce i-am luat pe toți la puricat? Sa fie oare acel Georgescu care se abera pe la un podcast cu idei stranii de Boomer îmbătrînit in New Age? Si avalanșă de informații se revarsă de pe ecranul telefonului. Si România mea s-a oprit… Urmaresc cuvinte găunoase pline...
Și nu știu exact cum, dar parcă am nimerit într-un club de sexagenare cu stagiul făcut la CFS Iași. Piesa? Ok. O comedie de moravuri soft, cu glume multe și bine dozate, majoritatea bazate pe umor de limbaj, cu evidente conotații sexuale. Dar nu sunt critic de artă. Și sincer? Mi-a plăcut. Mult mai mult decât să pierd vremea pe Netflix uitându-mă la o comedie “cool” cu adolescenți care se duelează în școli private… la poker. (Nu înțeleg cum, nici în filme, nu scapi de propaganda agresivă a caselor de pariuri – jur că tot serialul părea o lungă și anostă reclamă la Betano.) Dar divaghez. În general, când mergi la teatru și te așezi tacticos pe scaun, începi să scanezi mental și vizual sala: ce lume bună mai bifează prezența culturală mondenă? Profesori universitari, doamne în etate cu aer respectabil, studente cu ochelari și pretenții sofisticate, ceva VIP-uri locale… Și, dintr-o dată, te simți nu doar cuprins de magia teatrului, ci și de importanța lui în ecologia culturală a ora...
#referendumulpentrudefinireafamilieirezolvatoateproblemeleRomaniei BOR ”să investească mai puțin în betoane și mai mult în oameni” Radu Preda S-a terminat. Ne-a terminat. Nu e o victorie pentru nimeni. As vrea sa il pot comenta la rece precum ziaristii Cristian Tudor Popescu, Liviu Avram, Moise Guran, Vlad Petreanu, dar nu simt nici o satisfactie a victoriei bunului simt fata de ura, a civismului fata de autoritarismul vadit al guvernarii PSD-ALDE, a adevarului fata de propaganda sforaitoare si simplista ce inundase Romania, desi nu si-o asumase nimeni. Ma doare sufletul ca adevarata perdanta pentru noi toti, credinciosi habotnici sau de duminica, ca mine, sau doar nepracticanti, este Biserica Ortodoxa Romana BOR. Nu mi-as face griji ca de maine hoarde de atei, homosexuali sau dusmani ai credintei vor iesi la iveala din umbra si vor asalta societatea romanesca… Cred ca esecul referendumului se datoreaza unor cumuli de factori, dintre care cel mai important este ca nu...