Treceți la conținutul principal

Dictatura digitalizată

Titlul postului mi se pare potrivit în contextul ultimilor ani. Prin formaţia mea de istoric nu pot fi adeptul teoriei conspiraţiei. Dar într-un stat în care anormalul ţi se serveşte drept firesc, nu poţi decât să te stai şi să gândeşti: “Oare nu o fi şi aşa?”. Mă refer la modul în care o ţară, pornită mai mult sau mai puţin împinsă de la spate spre democraţie după decenii de totalitarism comunist, a intrat într-o derivă constantă spre autoritarism.

Istoriceşte, explicaţia pare clasică: o naţiune abrutizată de comunism prea mult timp, fără un exerciţiu democratic real, cu o populaţie de vârsta a treia imobilă, reacţionară şi nostalgică, cu un tineret pe care sistemul educaţional îl zvârle constant, fără idealuri şi soluţii, în vâltorile vieţii de junglă a capitalismului, prea repede împrumutat, cu un segment activ economic, care este prea preocupat de grijile cotidiene şi pierderea locului de muncă. Este reţeta perfectă pentru dezastru. Mai adăugăm şi condiţiile unei crize economice, ale unei clase politice corupte şi aservite intereselor economice ale marilor companii şi uite România de astăzi.

Dar dincolo de asta, nu cumva este mai mult? Şi începi să aduni, pas cu pas informaţii disparate, aparent fără legături şi tabloul nu mai e atât de simplist. Măsurile ultimilor ani par că au fost îndreptate inexorabil către un singur scop: deznădăjduirea populaţiei, frângerea oricărei minime tentative de rezistenţă.

Mai întâi loveşti în salarii şi deci în nivelul de trai. Loveşti în locurile de muncă, sporind nesiguranţa şi incertitudinea. Permiţi creşterea aproape haotică a preţurilor, împovărând şi mai mult populaţia. Ridici şi taxele, profitând de conjunctura economică şi loveşti mai ales în clasa de mijloc şi cea de jos. Practic, ca şi nivel de trai, creezi o falie imensă între bogaţi şi sărăcime, care urcă procentual spre 80%. Rezultatul: ai anihilat cea mai dinamică categorie socială, clasa de mijloc.

Dar nu te opreşti aici. Creşti vârsta de pensionare şi astfel distrugi şi speranţa, celor care azi lucrează, că se vor bucura de roadele muncii lor de acum la bătrâneţe.

Ataci sistemul de sănătate, demoralizând oamenii şi inducându-le o frică, de altfel reală, asupra pericolelor din spitalele româneşti. Lumea fuge la privat şi ghici ghicitoarea mea, cine te aşteaptă ca să încaseze banii, din spatele halatelor albe şi verzi ale clinicilor private? Oare doar medicii, care lucrează acolo pe un salariu decent?

Ataci educaţia. Am mai spus-o, şi nu o dată: ucizi intelectual tineretul de azi, ca să ai masa de manevră de mâine. Ce-i trebuie omului carte? Ca să gândească liber? Nu e mai simplu doar să-l prosteşti cu o găleată/pâine/calendar pentru voturi la 4 ani?! Ce le oferi tinerilor când termină şcoala?  Şomaj, venituri puţine, cât să trăiască de pe azi pe mâine. Şi le mai oferi la pachet, în compensaţie, droguri uşoare la liber. Le omori visele tinereţii devreme şi-i abrutizezi pentru a deveni replica părinţilor lor, cei care au fost marcaţi de comunism, şi azi lucrează, precum roboţii, pentru o pâine mai mare sau mai mică.

Nu aplici sentinţele judecătoreşti. Astfel omul capătă o şi mai mare neîncredere într-un sistem şi aşa suspectat constant de corupţie.

Decredibilizezi opoziţia politică, nu că nu ar face-o şi singură, uneori, prin lipsă de acţiune. Furi pe faţă la vot şi apoi nu faci nimic, aşteptând ca reacţiile oamenilor să se disipe încet, inducând şi mai mult spiritul de neputinţă.

Şi atunci te întrebi, mai este democraţie în această ţară? Nu, dar de afară, şi pentru marea masă inertă a populaţiei aşa pare.

De ce se păstrează încă această aparenţă? Pentru că aceasta este Noua Dictatură. Cea care te controlează vânzându-ţi zilnic iluzia libertăţii: DA, ai net, ai muzică, ai programe TV, ai ce vrei pe masă de la supermaket şi ai, mai ales, mall-uri. Poţi călători, chiar emigra. Poţi să votezi, poţi să mergi la concerte. Poţi chiar să ai mai multe partide politice. Dar trebuie să te conformezi…

Asta cred că au învăţat serviciile de securitate, nu doar la noi în ţară, de pe urma totalitarismelor secolului XX. Nu e nevoie să frângi spiritul omului direct, prin violenţă. O poţi face indirect, prin venituri, prin condiţiile de viaţă. Controlezi populaţia cu divertisment la TV, cu show-uri reale la ştiri. Trebuie să fii credul să nu înţelegi că cine controlează informaţia, controlează societatea. O ştire poate fi interpretată printr-o simplă tonalitate sau rearanjare a cuvintelor, şi omul o înghite bucuros, pentru că ai avut grija anterior să-i inoculezi acestuia sentimentul de acces liber şi variat la informaţie. Aceasta este dictatura digitalizată. Big Brother.

Nu e surprinzător oare numărul serviciilor secrete din România?????!!!! Nu este surprinzător că al nostru Preşedinte, suspectat pe faţă de legături cu fosta securitate, nu are dosar şi are grijă ca în fiecare an să sporească bugetul alocat acestor servicii, chiar şi în condiţii de criză?! Avem mai mulţi oameni la aceste servicii de informaţie decât în timpul regimului comunist!!! Dar care sunt pericolele de care ne apără?

Probabil că nu doar la noi, serviciile secrete au pus oameni de-ai lor în poziţii cheie ale puterii şi astfel controlează subtil societatea. Ştiu că aceste cuvinte par desprinse din romane orwelliene, dar te uiţi în jur şi te întrebi: de ce nu sunt arestaţi huliganii la aceste manifestaţii libere din Piaţa Universităţii, de ce forţele de ordine intimidează lumea, de ce presa e controlată şi de ce ,la fluxurile de ştiri ale televiziunilor, apar scandaluri şi subiecte incendiare exact atunci când este nevoie de ele? De ce sunt schimbaţi oameni din posturi cheie ale administraţiei şi puşi doar anumiţi în funcţie, mulţi chiar destul de tineri, suspect de tineri şi de capabili…

Este foarte posibil ca peste ani să citesc aceste rânduri şi să mă amuz de clipele acestea de viaţă. Dar azi îmi place să văd că măcar pentru câteva zile, unii dintre noi mai şi trăiesc. Este o experienţă unică să trăieşti sentimentul străzii într-un astfel de protest spontan. Până mă voi mai înzdrăveni, mă voi mulţumi să-l admir de la distanţă şi să mi-l amintesc din anii studenţiei.

PS

În sfârşit pot aprecia şi eu Facebook-ul pentru tot ce se întâmplă zilele astea. Revoluţia tehnologică ne uimeşte zilnic prin consecinţele ei asupra modului cum reacţionăm şi cum trăim. Nu cred că asta avea în minte creatorul acestui fenomen global. Sau poate….

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar.



Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti...

Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri...

Modele de prioritati nationale
 Modele de familie traditionala
 Modele de succes in viata
Modele de dezvoltare

PS 1
"Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei"  PS 2

Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani?



PS 3


Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au fost folosite nu in scopuri financiare, ci pent…

Despre dezinformare, cretinism, onoare... si multe altele

E marti seara.

E August. Sunt in vacanta. Stiu ca in acest moment toti cunoscutii mei care nu sunt profesori sau elevi ma vor uri. Dar daca pentru ei vacanta mea uriasa este un motiv de invidie, pentru mine este un prilej de a ma relaxa cateva saptamani. Dupa care imi omor timpul citind, plimbandu-ma, urmarind filme... pana o iau de la capat in septembrie, pentru ca inactivitatea asta pe bani putini ma omoara psihic...
Asa ca, rutinat, imi verific Facebook-ul, ca (aproape) orice fiinta a secolului XXI, si sunt asaltat de fiinte urate, terne, pe care nu le cunosc, dar pe care reteaua de socializare, dupa un algoritm care imi scapa, mi le prezinta agasant, dupa principiul, probabil, ca daca prietenii mei au dat like unei postari de-a lor, si eu ar trebui sa fiu interesat de nunti, concedii, burti goale, gratare mioritice si multe check-in-uri, variind de la Dubai, la piscinile din Iasi si chiar din satele uitate de lume si PSD. Iar pe mine ma intereseaza sa vad ce fac cei din lista mea…

Referendumul dezbinarii noastre

#referendumulpentrudefinireafamilieirezolvatoateproblemeleRomaniei

BOR ”să investească mai puțin în betoane și mai mult în oameni”
Radu Preda

S-a terminat. Ne-a terminat. Nu e o victorie pentru nimeni. As vrea sa il pot comenta la rece precum ziaristii Cristian Tudor Popescu, Liviu Avram, Moise Guran, Vlad Petreanu, dar nu simt nici o satisfactie a victoriei bunului simt fata de ura, a civismului fata de autoritarismul vadit al guvernarii PSD-ALDE, a adevarului fata de propaganda sforaitoare si simplista ce inundase Romania, desi nu si-o asumase nimeni.

Ma doare sufletul ca adevarata perdanta pentru noi toti, credinciosi habotnici sau de duminica, ca mine, sau doar nepracticanti, este Biserica Ortodoxa Romana BOR. Nu mi-as face griji ca de maine hoarde de atei, homosexuali sau dusmani ai credintei vor iesi la iveala din umbra si vor asalta societatea romanesca… Cred ca esecul referendumului se datoreaza unor cumuli de factori, dintre care cel mai important este ca nu a fost prea dorit …