Treceți la conținutul principal

Si eu cu cine votez? (partea a doua, cred?!)

Este joi seara. 3 decembrie 2009. Nu am mai scris de nu stiu cat timp. Sunt multe luni, prea multe, dar nu pentru ca nu as fi avut despre ce scrie… Am parasit cyberspace-ul pentru a ma cufunda in marasmul vietii cotidiene din minunata si fascinanta noastra tara.

De trei zile depanez calculatoare. Nu este meseria mea. Eu sunt doctor in Istorie, dar se pare că nu este nevoie in această ţară de oameni ca mine, conform noii legi de salarizare. Mai bine mă făceam inginer de sistem… sau si mai bine tablagiu sau secretar de administratie. Si cum termisasem de reinstalat Windows-ul cuiva deschid televizorul. Stupoare…. Cica era astazi ultimul duel sau confruntare… Ma uit interzis si acum pe posturile de televiziune si vad ziaristi care nu vorbesc despre nimic altceva decat de cat de slab a fost un candidat sau cat de incisiv a fost altul.

 

Hello!!!…Trezirea natiune! Ce dracu’,  tara asta se reduce la schimbul de replici dintre doi politicieni?! Cu ce ma incalzeste pe mine ca Basescu a avut cohones in seara asta si ca Geoana pare un papagal? Eu  nu o sa-mi platesc rata cu ouale lui Basescu sau penele lui Geoana. Chiar atat de prosti am devenit sa cascam gura la circ… Caci paine nu prea mai avem, ca sa inteleg ca ai nostri politicieni ne servesc reteta romana de guvernare. Noi discutam discutii… ei vorbesc vorbire si cu totii mergem intins spre groapa. De ce atata cerbicie acum. Chiar nimeni nu intelege ca Parlamentul, prost-bun, reprezinta natiunea romana, nu Presedintele, care reprezinta imaginea statului.

Nu se vorbeste despre programe de guvernare, caci nu este cazul. Presedintele trebuie sa stea dracului la Cotroceni si sa planteze panselute, sa dea decoratii si sa stranga mana altor sefi de stat. Basescu se pare ca ne-a dat de toate: el ne-a negociat comisari UE, a castigat platoul continental, i-a fugarit pe moguli, oligarhi si alti termeni culesi din Istorie fara sa citeasca nimic despre acesti termeni. Pai si atunci, de ce naiba mai avem Minister de Externe?!

Acum Geoana. Parca e de mucava. Vorbeste doar in sloganuri si se comporta de parca ar fi Obama la alegeri in SUA. Promite o gramada de lucruri, care deja exista, sau marea cu sarea, de parca tara asta mioritica ar fi tarlaua lu’ tat’su. Dar recunosc ca spre deosebire de Mariner, are stofa de diplomat de cariera. Pare ca are mai multa scoala… Si eu, fiind intelectual, prefer unul care sa stie sa vorbeasca corect romaneste si cu mai multa perdea.

Toti vorbesc despre avioane… de hartie. Despre OZN-euri. Fiecare se acuza pe celalalt de moguli si oligarhi. Pai, ce mama dracului, doar Patriciu si Vantu si Motanul Felix sunt in Romania?! Ma uit pe Realitatea si-l vad pe Videanu, bordurist putred de bogat, care, cat a fost primar, nu a reusit decat sa inventeze bordura tripla. Si acum imi vorbeste cu seninatate despre proiecte de tranzit al gazelor…putea la fel de bine sa ne spuna cum ne vom plimba pe autostrazi  sau ca extraterestrii ne pregatesc o conspiratie mondiala. Sau probabil el vorbea de gazele de la fasole ale bietilor romani ce pun botul la orice…

Avem nevoie de Parlament unicameral? Nu!!!!!!!!!!!!!!!

Avem nevoie de mai putini parlamentari. Poate ca da…..

Avem nevoie de Constitutie noua? DAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!

Oameni buni, avem nevoie de ordine in legi si de liniste! De Institutii ale statului, care sa stie care le sunt menirile!

PS

Ne plangem inca de mostenirile comunismului. Sunt 20 de ani acusica, in cateva zile, de cand am avut Revolutie. Si tot prosti suntem caci inca asteptam pe un  Tatuca sa ne rezolve treburile. avem nevoie si noi de un Moise probabil care sa ne duca prin desert 40 de ani, ratacind in cerc, ca sa moara toti cei cu mentalitate de sclav si sa se nasca OAMENI LIBERI !

Etichete Technorati:

Comentarii

  1. Pentru prima data, dupa ce am implinit 18 ani, am vrut si eu sa votez... dar,din pacate, nu am avut cu cine...
    Eu chiar am vrut, dar minunatul sistem politic din minunata noastra tara nu prea mi-a dat de ales.
    Initial, m-am gandit ca voi merge la vot in turul 2( caci eram sigura ca se va ajunge acolo) dar, cand a venit momentul, brusc, m-am simtit in pielea cetateanului turmentat si am renuntat. Am facut bine, am facut rau...inca nu am aflat.
    Dar, sa nu uitam: " si a nu vota este un drept.":D
    Felicitari pentru blog!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

In numele tatalui…

A mai trecut o lună. Prima din acest an. Şi prima care a adus zapadă, prea multă după părerea mea. Şi a multor altora care, in drum spre şcoală sau serviciu, se luptă zilnic cu nămeţii lăsaţi cu generozitate de autorităţi. Lopata mi-a devenit un simbol al existenţei ultimelor zile, şi din cauza aceleiaşi generozităţi a autorităţilor, care refuză să creeze locuri de parcare cu plată in zonă, am contribuit substanţial la efortul de deszăpezire din jurul blocului. Singur. In trei zile, am eliberat din stransorile zăpezii patru locuri de parcare, pe care unii norocoşi le monopolizează imediat ce mă aventurez cu autovehicolul prin offroad-ul de nea urban. Chit că astăzi era sărbătoare, şi sigur am făcut păcate, vorba unui cunoscut ce era preocupat de salvarea sufletului. Eu, mai prozaic, nu ştiam cum să lopătez mai repede dimineaţă! Se vede că pregătirea mea teologică işi spusese cuvântul, pentru că, în subconştient, probabil intrase in funcţiune pilda cu Isus şi măgarul… sau poate că imi…

Calatorie prin (diversitatea din) Portugalia. Jurnal de Curs

Ziua 1 Duminica  Sosirea am ajuns la locul de intalnire cu 15 minute inainte. Ploua intens, dar am reusit sa ma adapostesc pe terasa pentru fumat din fata hotelului boem, dar mic, inghesuit si intunecat. In interior, multi oameni zambitori, unii angajati in discutii. Recunosc franturi de flamanda, germana, maghiara si greaca. Sporadic, printre zambete politicoase, se strecoara si engleza. Am senzatia unui Babel nedesavarsit, dar totodata a unei curiozitati evidente, deoarece nimeni nu pare a sti pe nimeni, si toata lumea nu stie cum arata trainerii.ajunsi la locul de desfasurare a primului curs, trebuie sa admit ca trainerul, Wim, mi-a cucerit instant increderea prin dezinvoltura si o engleza cursiva si accesibila. Prezentarile individuale au fost pe informatii de baza privind istoria tarilor noastre. Mi s-a confirmat inca o data, cu amuzament, cum ungurii sunt nostalgigi dupa o realitate istorica mistificata dupa 100 de ani de la Trianon. Insa nimeni nu stia nimic de Romania. Doar ca e…

A doua iarna a vrajbei noastre

Ultima ora din semestrul I. Programa si planificarea imi dicteaza ca aceasta ora, care se anunta ca fiind una incarcata de atentia sporita a elevilor asupra colonialismului european si a ascensiunii SUA catre o mare putere mondiala, trebuie sa se intample musai atunci. Desi cursurile de perfectionare in strainatate la care statul roman ma trimite, prin bunavointa financiara a Uniunii Europene, imi dicteaza, alaturi de formarea mea de profesor, sa educ elevii, nu sa le predau informatie. Usa se deschide si un cap jovial, de doamna trecuta de 40 de ani, pe care se vede o tristete adanca si o oarecare jena, imi cere permisiunea sa imi intrerupa ora. “E cu acordul Doamanei Director”, continua ea, facand un pas parca mai cu hotararea data de enuntarea autoritatii din spatele functiei. Inainte sa dau dau o replica acida privind permisiunea, instinctul imi spune ca sunt mari sanse sa fie o ONG-ista. "E pentru o cauza nobila”, imi confirma ea. “O fetita de…” si mintea mea refuza sa mai a…