Treceți la conținutul principal

Despre violenta din scolile din Romania 2

Nu am mai scris de mult dar iarasi m-a podit acum o revolta din cauza conducerii actuale a invatamantului acestei natii care crede ca rezolva problema vilolentei in scoli prin fortarea cadrelor didactice de a scoate din burta intr-o luna de zile cate 4-5 activitati de combatere a violentei. Nu stiu cat de mult se gandesc la aceste rezolvari. Probabil ca vin alegerile si trebuie sa justifice cumva ceva.

Anyway, m-am hotarat sa postez pentru ai mei elevi cateva sugestii multimedia despre violenta in general.

VIOLENTA IN SCOALA: INTRE NEGLIJENTA SI INTOLERANTA

Filme

Elephant (2003)

The Football Factory (2004)

Astept sugestii de la cei care mai cunosc astfel de filme

Etichete:

Comentarii

  1. Pentru cã studiez psicologia acum, am învãtat multe lucruri pe care doresc sã le împart cu românii mei ,într-un mod simplu si practic, cã de speech-uri savante suntem sãtuli. Dacã am învãtat ceva în alte tãri a fost cã e mult mai bine sã fii simplu si practic,concis ,doar asa oamenii învatã mai repede.
    În primul rând, cum aud de zeci de ani în România frasa:" România este um rahat "vreau sã explic de unde vine "gîndirea" asta. Modul acesta de a vorbi nu este o artã si nici nou.Orice analfabet de pe stradã poate vorbi asa. A înjura e simplu.A face bine e mai greu. România este um rahat pentru cã o tratãm ca pe un rahat.Depinde din ce parte o vedem.Cum spunea Antoine Saint-Exupery :" Pentru a vedea clar, e suficient sã-ti schimbi directia vederi".
    Apoi educatia este mult mai importantã decît cultura! De exemplu, tãranul german pe care l-am întîlnit si care nu stia unde-i Italia pe hartã , stia totusi cît costã un pantof italian si cum este fãcut pentru cã avea computer în casa lui, care-i dãdea accesul la informatie si culturã.El nu avea cultura dar avea informatia si oricînd putea sã-si facã si cultura deoarece avea acces la ea.Este doar o chestiune de alegere.
    Educatia este informatie! Poporul care nu are informatie nu are educatie.Cîti tãrani din România au computer în casã ? 50% din româmni locuiesc în zona ruralã si au minti primitive încã. Asta este o mare problemã pentru dezvoltarea unei tãri: populatia ruralã: fãrã informatie si din cauza asta cu preconcepte si tradidionalism exagerat ,ce trage în jos o tarã.
    Si cîti tãrani români stiu unde-i Italia pe hartã ? Aproape nici unul.Cînd tãranii din România vor avea computer cu Internet ieftin în casele lor, ceea e înseamnã informatie 24h,doar atunci România va creste, va fi civilizatã.Pînã atunci ,nu vãd cum.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

In numele tatalui…

A mai trecut o lună. Prima din acest an. Şi prima care a adus zapadă, prea multă după părerea mea. Şi a multor altora care, in drum spre şcoală sau serviciu, se luptă zilnic cu nămeţii lăsaţi cu generozitate de autorităţi. Lopata mi-a devenit un simbol al existenţei ultimelor zile, şi din cauza aceleiaşi generozităţi a autorităţilor, care refuză să creeze locuri de parcare cu plată in zonă, am contribuit substanţial la efortul de deszăpezire din jurul blocului. Singur. In trei zile, am eliberat din stransorile zăpezii patru locuri de parcare, pe care unii norocoşi le monopolizează imediat ce mă aventurez cu autovehicolul prin offroad-ul de nea urban. Chit că astăzi era sărbătoare, şi sigur am făcut păcate, vorba unui cunoscut ce era preocupat de salvarea sufletului. Eu, mai prozaic, nu ştiam cum să lopătez mai repede dimineaţă! Se vede că pregătirea mea teologică işi spusese cuvântul, pentru că, în subconştient, probabil intrase in funcţiune pilda cu Isus şi măgarul… sau poate că imi…
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

A doua iarna a vrajbei noastre

Ultima ora din semestrul I. Programa si planificarea imi dicteaza ca aceasta ora, care se anunta ca fiind una incarcata de atentia sporita a elevilor asupra colonialismului european si a ascensiunii SUA catre o mare putere mondiala, trebuie sa se intample musai atunci. Desi cursurile de perfectionare in strainatate la care statul roman ma trimite, prin bunavointa financiara a Uniunii Europene, imi dicteaza, alaturi de formarea mea de profesor, sa educ elevii, nu sa le predau informatie. Usa se deschide si un cap jovial, de doamna trecuta de 40 de ani, pe care se vede o tristete adanca si o oarecare jena, imi cere permisiunea sa imi intrerupa ora. “E cu acordul Doamanei Director”, continua ea, facand un pas parca mai cu hotararea data de enuntarea autoritatii din spatele functiei. Inainte sa dau dau o replica acida privind permisiunea, instinctul imi spune ca sunt mari sanse sa fie o ONG-ista. "E pentru o cauza nobila”, imi confirma ea. “O fetita de…” si mintea mea refuza sa mai a…
Citiți mai multe

Dupa 20 de ani. Plus patru

Democracy is two wolves and a lamb voting on what to have for dinner Aveam 10 ani cand s-a intamplat totul. Stăteam culcuşit intr-unul din vechile fotolii pliante din sufragerie, de care era atat de mandra mama, şi citeam Dupa 20 de ani de Alexandre Dumas. E doar  o intamplare că titlul se potriveşte astazi cu ceea ce vreau sa scriu. Atunci eram atat de fericit ca facusem rost de carte, cu greu, imprumutata de la matusa prietenului meu cel mai bun, Bogdan, doamna lucrand la depozitul de carte din Iasi. O adevărata comoara avea in biblioteca, doamna. Si eram cufundat in aventurile unui d’Atargnan mai in varsta, dar inca alaturi de prietenii sai, chiar daca temporar despartiti de intrigile cardinalui Mazarin. Si atunci a inceput totul. Vecinul de la sapte, student la medicina, a navalit in casa la noi, tulburandu-mi lectura, si i-a spus tatalui meu: Domnu Podaru, deschideti televizorul, este Revolutie! Nu-l mai vazusem pe tata atat de precipitat de cand il luasera cei de la Securitate l…
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe