Despre reuniuni...

Veni si anno domini 2007. Trecura 10 ani de cand am terminat liceul. Eu recunosc ca fac parte din grupul celor nostalgici dupa anii de liceu, caci a devenit aproape axiomatic ca oamenii sa se imparta, dupa implinirea varstei legale de 18 ani, in doua categorii: cei ce iubesc si cei ce urasc anii de liceu. Si nostalgic fiind, asteptam, de ce sa nu recunosc, cu oarecare emotie ideea unei reuniri a promotiei Negruzzi 1997. Cineva avu o idee fireasca de a forma un grup pe yahoo pentru a incepe strangerea randurilor. Acum, cu tehnologia alaturi, distantele se comprima si ideea unei reuniri a peste 120 de oameni pare sa fie mult mai fezabila. Dar pe masura ce timpul trece si numarul post-urilor din adresa mea de mail creste vertiginos constat ca tehnologia nu poate invinge distanta dintre noi, oamenii adevarati, in carne si oase. In ciuda modalitatilor de comunicare, plati, de organizare a unei ocazii de aniversare la restaurante, in ciuda tuturor lucrurilor pe care le-am acceptat, odata cu progresul tehnologic inerent, in vietile noaste pentru a ne usura traiul, nu suntem in stare sa relationam. Imi amintesc ca parintii mei nu au avut nevoie de yahoo si de viramente bancare pentru a-si vedea colegii.

Iar noi le avem...

Etichete Technorati:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Democrație...

Calatorie prin (diversitatea din) Portugalia. Jurnal de Curs

In numele tatalui…