Arta Conversatiei

A mai trecut o lună. Prima din acest an. Şi prima care a adus zapadă, prea multă după părerea mea. Şi a multor altora care, in drum spre şcoală sau serviciu, se luptă zilnic cu nămeţii lăsaţi cu generozitate de autorităţi. Lopata mi-a devenit un simbol al existenţei ultimelor zile, şi din cauza aceleiaşi generozităţi a autorităţilor, care refuză să creeze locuri de parcare cu plată in zonă, am contribuit substanţial la efortul de deszăpezire din jurul blocului. Singur. In trei zile, am eliberat din stransorile zăpezii patru locuri de parcare, pe care unii norocoşi le monopolizează imediat ce mă aventurez cu autovehicolul prin offroad-ul de nea urban. Chit că astăzi era sărbătoare, şi sigur am făcut păcate, vorba unui cunoscut ce era preocupat de salvarea sufletului. Eu, mai prozaic, nu ştiam cum să lopătez mai repede dimineaţă! Se vede că pregătirea mea teologică işi spusese cuvântul, pentru că, în subconştient, probabil intrase in funcţiune pilda cu Isus şi măgarul… sau poate că im...

Cel care se pricepe nu vorbeste. Face… In anii trecuti recunosc ca zoon politikon -ul din mine era mai activ. Urmaream stirile si dezbaterile la televizor si in presa, mai ales ca basismul era la putere. Nu aveai cum sa nu ramai siderat cand vedeai cum siruri de legi erau trecute prin Parlament prin asumare de raspundere de catre  guvernul marioneta Boc, calcandu-se vulgar peste orice aparenta de democratie, cata mai era, in tara aceasta minunata, dar blestemata de lipsa unor lideri capabili, dar si de incapacitatea unui popor de a-i alege. Acum m-am calmat. Nu pentru ca intre timp au venit ceilalalti la putere. Nu pentru ca ma scarbeste incapacitatea celor noi veniti (de fapt cei vechi, dar revopsiti ca cioara din zicala) de a fi rezolvat ceva in tara de aproape 1 an si ceva. Ci pentru ca am fost in Spania. Stiu ca raspunsul pare rupt de discursul pe care abia l-am deschis… dar e adevarat. Am redescoperit ca fericirea sta in micile placeri ale vietii: un tablou pe care ti-l dor...