Nu este un mare mister. Data. Nu am ascuns-o niciodată, dar nici nu am fluturat-o in faţa cuiva… Este doar o data. Nici măcar una cu rezonanţă istorică: doar greva de la Lupeni din 1933 s-a consumat pe această cifra relativa rotundă din Februarie.
Am aflat azi cât de nocivă este intoxicarea cu informaţie la TV: profesorii trebuie să stea la şcoala 8 ore pe zi ca ceilalţi, şi să-şi pregătească lecţiile şi să corecteze lucrările în cancelarie. Aş vrea să o văd şi pe asta – 60 de profesori înghesuiți într-o încăpere de 30+35 persoane, concentrându-se să fie atenţi la cărțile din care îşi fac lecţiile, la bareme de corectare şi tot tacâmul… De ce se pun boii înaintea căruţii? A mia oară… performanţă nu se face cu formalism, ci cu resurse. profesorul este o resursă, ca şi elevul, ca si videoproiectorul, sala de clasă etc. Dar sa nu abuzăm de una pentru a ascunde lipsa materială. Şcoală nu se face doar cu sufletul, ci şi cu bani. Mai ales cu bani. Dacă am avea birouri, laboratoare nu am mai sta ca bovinele cu rândul să ne facem treaba… Dar să nu uităm ca aceiaşi imbecili din guvern introduc grupa pregătitoare obligatorie, într-o ţară în care părinţii se calcă efectiv în picioare pentru un loc la grădiniţă…
Apoi am aflat că se vor cheltui bani pe cursuri de formare a elevilor şi profesorilor pentru a combate fenomenul de şpagă. Elevii vor învăţa că a oferi un buchet de flori cuiva este şpagă, inclusiv de 8 martie. Oare idioţii ăştia care ne conduc nu au ceva mai bun de făcut, ca de exemplu, chiar să ne conducă, decât să taie banii la căini, când dacă ar da un ban înapoi profesorilor, aceştia ar deschide codul bunelor maniere şi le-ar citi, pe gratis, elevilor ce înseamnă cu adevărat şpagă. Şi corectitudinea vine din partea celor care fură pe faţă în Parlament un vot pe Legea Pensiilor…
Am mai aflat că tinerii din ziua de azi confundă teribilismul cu violența gratuită, hormonii cu sensul vieţii. Ajung să mă întreb, oare am îmbătrânit atât de tare… că nu mi se pare…. Ce s-a întâmplat cu ironia, cu umorul, cu finesurile… sau generaţiile noi sunt atât de reduse încât nu mai văd decât puterea pumnului? Chiar viaţa lor se învârte doar între fumat, sex, etnobotanice, înjurături şi palme? Ce s-a întâmplat cu rock’n’roll-ul?
Apoi am aflat că fără curent electric şi internet, elevii nu-şi mai pot face temele… doamne ferește să mă întrebe unul de vreo carte….
Apoi am aflat că există idioţi în trafic care nu știu ce e aia semnalizare…
Apoi am aflat că sunt mai mulți decât mă așteptam…
Iar mai târziu am aflat cât de frig este afară, in timp ce mă deplasam spre o ședință, unde o colegă m-a asasinat cu plictiseala şi blazarea cu care a prezentat un material…
Spre final am aflat că după ora 20.00 nu mai găsești loc de parcare, decât pe malul Bahluiului…
Sunt obosit, chiar şi după gura de red-bull, care probabil mi-a “omorat” recent rinichii… Dar sunt fericit. Am o familie, numeroasă, am prieteni, puţini dar buni, am colegi, inimoşi dar şi ranchiunoşi, am copii/adolescenți care mi-au urat un La mulți ani!
La sfârşit de zi este tot ce contează…
Comentarii
Trimiteți un comentariu