Arta Conversatiei

LiveJournal Tags: Ziua Eroilor , pensionari , lectii de patriotism "Old men make wars so young men fight" Ii cunoașteți pe pensionari. Sunt acea categorie socială pe care o găsim adesea in parcuri, plimbând un cățel sau un nepot, după posibilități sau coeficient de apropiere față de copii. Ii regăsim la televizor, la cozile care preced îmbulzeala specifică deschiderii unui nou magazin de bricolaj... ... sau a unui mini hypermarket. Apar la televizor blestemând cu lacrimi in ochi politicienii care le-au decis cu nonșalanță diminuarea pensiilor, dar şi a listei de medicamente compensate, pentru ca apoi să se bucure de o găleată, dacă locuiesc in mediul rural, sau de o sacoșă cu un kil de ulei şi de zahăr, pe care șade zâmbitoare, candid, imaginea acelorași politicieni. Sunt cei care il huiduiesc pe Băsescu că le-a încălcat drepturile, pentru ca apoi, la piață sau in stradă, să il compătimească pentru că “uite maică cum au vrut aia a lu’ Voiculescu să il...

Technorati Tags: alegeri europarlamatare , vot A popular Government without popular information, or the means of acquiring it, is but a Prologue to a Farce or a Tragedy, or perhaps both. Knowledge will forever govern ignorance: And a people who mean to be their own Governors, must arm themselves with the power which knowledge gives. James Madison  1828 De obicei imi incep articolele domol, pornind de la o idee secundară, sau o impresie, sau un gând fugar care mi-a intersectat atenţia de curând. E mai plăcut aşa. E ca in acele episoade ale serialului Familia Simpson , care incep cu o excursie sau cu orele de clasa ale lui Bart, şi se sfarşesc cu un accident nuclear sau cu o revolta in masa a orasului. Şi cu o morala. Dar acum pur şi simplu sunt incărcat de o stare de iritare inutilă, provocată in mod accelerat de asaltul din mass media, privind opţiunea de a vota sau nu duminică. Iar cum regulile democraţiei specifică clar interdicţia de a mai face campanie in ul...

Technorati Tags: Ucraina , opinii , politica externa a Romaniei , Putin , Mari Puteri Niciodata sa nu spui niciodata.   Desi mi-am promis ca nu voi aborda prea curand probleme mai serioase, deoarece refuz sa ma las atras de temele inepte de discutie pe care le lanseaza zilnic asa-zisa presa romaneasca, rabdarea mea se apropie de momentul de explozie. De cateva saptamani la televizor suntem invadati de problema ucrainiana, atat de mult incat stai si te intrebi daca nu cumva te-ai trezit dimineata in tara nepotrivita. Sau te intrebi, la o a doua vedere, cine are interesul sa deturneze atentia opiniei publice de la subiectele mai pertinente: scumpirea gazelor, cresterea pretului la benzina si la motorina, destramarea USL, anchetele DNA, discursurile inepte cu iz electoral ale presedintelui Basescu, inutilitatea simularilor nationale, cresterea preturilor, problemele cu fondurile de pensii. Sincer sa fiu tin in mine de aproape o luna de zile un alt articol. Despre femei. D...

A mai trecut o lună. Prima din acest an. Şi prima care a adus zapadă, prea multă după părerea mea. Şi a multor altora care, in drum spre şcoală sau serviciu, se luptă zilnic cu nămeţii lăsaţi cu generozitate de autorităţi. Lopata mi-a devenit un simbol al existenţei ultimelor zile, şi din cauza aceleiaşi generozităţi a autorităţilor, care refuză să creeze locuri de parcare cu plată in zonă, am contribuit substanţial la efortul de deszăpezire din jurul blocului. Singur. In trei zile, am eliberat din stransorile zăpezii patru locuri de parcare, pe care unii norocoşi le monopolizează imediat ce mă aventurez cu autovehicolul prin offroad-ul de nea urban. Chit că astăzi era sărbătoare, şi sigur am făcut păcate, vorba unui cunoscut ce era preocupat de salvarea sufletului. Eu, mai prozaic, nu ştiam cum să lopătez mai repede dimineaţă! Se vede că pregătirea mea teologică işi spusese cuvântul, pentru că, în subconştient, probabil intrase in funcţiune pilda cu Isus şi măgarul… sau poate că im...

Cel care se pricepe nu vorbeste. Face… In anii trecuti recunosc ca zoon politikon -ul din mine era mai activ. Urmaream stirile si dezbaterile la televizor si in presa, mai ales ca basismul era la putere. Nu aveai cum sa nu ramai siderat cand vedeai cum siruri de legi erau trecute prin Parlament prin asumare de raspundere de catre  guvernul marioneta Boc, calcandu-se vulgar peste orice aparenta de democratie, cata mai era, in tara aceasta minunata, dar blestemata de lipsa unor lideri capabili, dar si de incapacitatea unui popor de a-i alege. Acum m-am calmat. Nu pentru ca intre timp au venit ceilalalti la putere. Nu pentru ca ma scarbeste incapacitatea celor noi veniti (de fapt cei vechi, dar revopsiti ca cioara din zicala) de a fi rezolvat ceva in tara de aproape 1 an si ceva. Ci pentru ca am fost in Spania. Stiu ca raspunsul pare rupt de discursul pe care abia l-am deschis… dar e adevarat. Am redescoperit ca fericirea sta in micile placeri ale vietii: un tablou pe care ti-l dor...

Democracy is two wolves and a lamb voting on what to have for dinner Aveam 10 ani cand s-a intamplat totul. Stăteam culcuşit intr-unul din vechile fotolii pliante din sufragerie, de care era atat de mandra mama, şi citeam Dupa 20 de ani de Alexandre Dumas. E doar  o intamplare că titlul se potriveşte astazi cu ceea ce vreau sa scriu. Atunci eram atat de fericit ca facusem rost de carte, cu greu, imprumutata de la matusa prietenului meu cel mai bun, Bogdan, doamna lucrand la depozitul de carte din Iasi. O adevărata comoara avea in biblioteca, doamna. Si eram cufundat in aventurile unui d’Atargnan mai in varsta, dar inca alaturi de prietenii sai, chiar daca temporar despartiti de intrigile cardinalui Mazarin. Si atunci a inceput totul. Vecinul de la sapte, student la medicina, a navalit in casa la noi, tulburandu-mi lectura, si i-a spus tatalui meu: Domnu Podaru, deschideti televizorul, este Revolutie! Nu-l mai vazusem pe tata atat de precipitat de cand il luasera cei de la Sec...

He is looking at you, Kiddo!   (Casablanca, 1942) M-am ferit pana acum sa abordez probleme mai sensibile, precum cele de suflet. Precum relatiile interumane. Precum sentimentele… Nu pentru ca nu as avea puterea sa o fac, sau talentul de a asterne ganduri pe eterul internetului… la urma urmei fiecare dintre noi are o poveste de spus, o experienta de viata de impartasit, o durere de ascuns, un vis de indeplinit. Mai degraba pentru ca demult, am decis sa ma comport ca un matur inainte de vreme. Nu spun sa ma maturizez, pentru ca e un proces prea lent pentru ca noi, cei care il traim sa il putem observa… Teoria rolurilor spune ca toata viata ne asumam ipostaze tipologizate, in functie de etapele in care ne aflam. Cand esti elev, te comporti ca unul: chiulesti, inveti, minti, porti uniforma, o urasti, fumezi sau nu, te imbeti la petreceri ca sa epatezi in fata amicilor si mai ales a fetelor, care au ca unic reper de atractivitate la sexul opus neobisnuitul, exageratul. Apoi, ajuns stu...