Arta Conversatiei

A început un nou an școlar si pentru prima data, dupa cativa ani, simt ca nu mă mai zorește nimic. Cariera merge destul de bine. Aștept sa se pună din nou in mișcare rotile birocrației, pentru a primi acea foaie cu titlul de doctor, care îmi va deschide noi oportunitati si îmi va vărsa 15% in plus la salariu. Dar nu despre asta doresc sa scriu. Ci despre faptul ca tihna aparenta s-a evaporat in primele zile de școala. Nu cunosc profesor care sa se întoarcă la catedra, după vacanta, cu entuziasm. Si nu cred ca e doar sindromul post-concediu , in care cu bani putini si preturi mari nu te poti duce prea departe sau prea îndelungat ca sa te relaxezi. (apropo, in primele zile de septembrie se anuntala stiri ca, fata de anul trecut, un mare procent din romani si-a petrecut vacanta in strainatate, mai precis in Europa. http://www.curierulnational.ro/Ultima%20ora/2007-09-03/Numarul+turistilor+straini+sositi+in+Romania+a+crescut+in+iulie+cu+38.7%25 Sunt curios daca cei ce se ocupau de statistic...

Veni si anno domini 2007. Trecura 10 ani de cand am terminat liceul. Eu recunosc ca fac parte din grupul celor nostalgici dupa anii de liceu, caci a devenit aproape axiomatic ca oamenii sa se imparta, dupa implinirea varstei legale de 18 ani, in doua categorii: cei ce iubesc si cei ce urasc anii de liceu. Si nostalgic fiind, asteptam, de ce sa nu recunosc, cu oarecare emotie ideea unei reuniri a promotiei Negruzzi 1997. Cineva avu o idee fireasca de a forma un grup pe yahoo pentru a incepe strangerea randurilor. Acum, cu tehnologia alaturi, distantele se comprima si ideea unei reuniri a peste 120 de oameni pare sa fie mult mai fezabila. Dar pe masura ce timpul trece si numarul post -urilor din adresa mea de mail creste vertiginos constat ca tehnologia nu poate invinge distanta dintre noi, oamenii adevarati, in carne si oase. In ciuda modalitatilor de comunicare, plati, de organizare a unei ocazii de aniversare la restaurante, in ciuda tuturor lucrurilor pe care le-am acceptat, odata cu...

La 22 februarie 1946, sosea la Washington o telegramă, care avea să devină unul dintre cele mai discutate documente în istoriografie în privinţa scopurilor politicii externe a Uniunii Sovietice. Numită  Telegrama cea Lunga , ea era semnată de către însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite ale Americii la Moscova, George F. Kennan, cel ce avea să devină unul dintre cei mai reputaţi specialişti occidentali în sovietologie în perioada Războiului Rece. Documentul telegrafiat fusese solicitat de administraţia Truman, care se confrunta în iarna lui 1945-1946 cu un blocaj în negocierile sovieto-americane asupra organizării lumii postbelice. Preşedintele american şi consilierii săi apropiaţi pe politică externă erau de ceva vreme suspicioşi în privinţa scopurilor expansioniste şi nedemocratice ale partenerului lor sovietic din Marea Alianţă. Suspiciunea era cu atât mai stringentă cu cât, odată duşmanul comun înfrânt şi spectrul războiului de dominare mondială al Axei îndepărtat, ...