Treceți la conținutul principal

Despre Sinucidere, plagiat, demitere si Bacalaureat

Intrebarea fireasca care decurge din titlu este ce legatura pot avea toate aceste subiecte. Pai este simplu. Doar despre asta se vorbeste de ceva vreme in Romania. Desi a venit vacanta, lumea pleaca in concediu, alti (~40% din populatia Romaniei) sunt ingropati pana in gat in muncile campului, cu metode care in cel mai rau caz aduc cu vremurile romanilor, si, in cel mai bun caz, cu cele ale mecanizarii sovietice, societatea romaneasca se imbata cu apa rece, molfaind printre puseurile de canicula, teme si idei furnizate cu generozitate de presa aservita politic.

Adrian Nastase a avut o tentativa de sinucidere. Din punct de vedere politic era de mult sinucis. Nu l-am placut niciodata. Mai mult, din cauza regimului sau eram decis sa emigrez din tara, in 2004, in eventualitatea in care PSD-ul revenea la putere. Eram mai tanar si mai impulsiv. Dar inca mai am memorie: atunci mi s-a parut cel mai abuziv mod de a conduce o tara, de a promova la putere doar oamenii tai, de a pune pumnul in gura presei, de a sustine doar lingai si oameni de o calitate indoielnica… Dar am trait apoi si 2008-2012. Si regimul lui Basescu mi s-a parut mult mai odios, pentru ca a reusit sa amplifice toate aceste magarii ale puterii discretionare, pe care a propavaduit-o Nastase, la culmi aproape paroxistice.

Dar revenind la episodul tentativei de suicid. Omenește, mi se pare tragic sa ajungi la o asemenea decizie. Urăsc, si nu exagerez, ideea de sinucidere. Mi se pare, ca multa lume zdravăna la cap, necreștinește, o irosinta, dar si o soluție de lașitate. Poate daca ai fi soldat american, prins de Al-Qaida, torturat in condiții inimaginabile, cu electrozi in testicule, sau ace in ochi sau cine știe ce mai grozăvie, ar mai fi de inteles sa recurgi la un asemenea gest. Sau daca ai fi Adrian Nastase.

De ce? Pentru ca dincolo de dezbateri, daca a fost sau nu a fost pe bune, daca a vrut sau nu sa scape, gestul mi se pare rupt dintr-o alta lume, de mult apusa, cu oameni puternici, cu valori precum onoare. Nu-l plac pe Nastase, dar cineva ar trebui sa fie ori ticălos, ori imbecil sa nu realizeze ca este un om cu un caracter puternic, cu o formație intelectuala si politica solida. A fost un om politic mare. Nu mai este, si cred personal, din cauza ca a căzut prada propriei sale imagini de putere. După “prea mare” preamărire, urmează inevitabil, in Istorie, si decăderea. Este ceva firesc, dar unii, precum Iliescu, pe care il urăsc, de asemenea, din rărunchi, dar pe care il apreciez ca exponent al politicii, au reușit sa fie mai cumpătați in exultarea puterii. Ion Iliescu nu a fost un exhibiționist in privința afișării puterii. Năstase da. Si Băsescu la fel. De aceea, sunt convins ca i se vor întâmpla lucruri rele actualului președinte proaspăt demis. Omului simplu nu ii place sa fie ridiculizat, adus in micimi maxima, in timp ce observa ca liderul, pe care l-a ales democratic se comporta ca un rege absolutist. Mai ales bogatia obstinenta deranjează. Si Nastase a făcut acest păcat capital. Acum si Băsescu. Iliescu însa se plimba si acum cu Nina pe strada, si sunt destui care sa-l regrete… Deși pe mine mă depaseste prostia acestora….

Ma bucur ca Nastase a fost condamnat si ca este la inchisoare. A facut multe rele, dar nu ma bucur deloc de modul in care a fost totul regizat. Am ascultat si eu dezbaterile, atat la Antene, pro USL, cat si la RTV sau B1 Tv, pro-basiste, si nu inteleg de ce, din toate dosarele avute, asta a fost cel mai prost si indoielnic. Unii ar spune ca e  bine ca face inchisoare, nu mai conteaza, cum… Dar eu, un om cu destula minte in cap, ma intreb OARE? Da, si Al Capone a fost arestat pentru evaziune fiscala, si nu pentru crimele sale odioase. Dar cand vezi semnele de intrebare din jurul dosarului acesta, te intrebi firesc, de ce au vrut atat de mult sa-l bage la puscarie tocmai acum? De ce neaparat cu circ de prost gust, cu catuse, intr-o scena regizata de DNA sau mai stiu eu ce institutie, de oferit prostimii la TV?

Cred sincer in egalitate in drepturi, desi este doar un ideal. In lumea reala este constant incalcata. Dar nu cred ca, atunci cand un om de stat este arestat, trebuie sa o faci cu circ. Efectul este acelasi: Nastase a fost condamnat. Va merge la inchisoare. De ce trebuie sa-l si umilesti uman pe un individ care, ticalos sau nu, a fost lider al statului roman… Si aici pot sa spun cu sinceritate de cetatean educat al acestui stat ca solutia lui Adrian Nastase a fost una a unui om de stat. Perceptia mea este ca uman s-a salvat. Nu a murit. Si acesta este un lucru bun. Va face inchisoare. cat va face… si acesta este un lucru bun. Merita mult mai mult… De ce trebuie insa sa rascolim la TV zilnic toata povestea? Devine pur si simplu obositor… Mai sunt si alte evenimente… Sunt convins insa ca al nostru presedinte jucator nu este tocmai multumit de deznodamantul acestui episod. Ce i-ar mai fi placut sa se dea in stamba pentru giboni, cum ca Nastase si Iliescu, regele Mihai si chiar Decebal sunt de vina pentru toate problemele din tara….

Cum aceasta drama nu a mers, serviciile secrete din spatele lui Basescu au mai regizat un spectacol: Plagiatul lui Ponta. De spun ca serviciile secrete? Pentru ca toate informatiile sunt prea precise si vin prea bine turnate atunci cand trebuie. E suficient sa vezi cum transpira in presa internationala si cea nationala astfel de subiecte, care acapareaza spatiul dezbaterilor publice, ca sa realizezi ca in spatele lor sunt specialisti in manipularea informatiei.

Dar sa revin la plagiat. Furtul intelectual mi se pare una dintre cele mai odioase faradelegi pe care le-a imaginat omenire. Pare cam categorica aceasta convingere a mea dar ea este adanc inradacinata in conceptiiile mele, atat ca formatie istorica, cat si personala. Ganditi-va doar la cate descoperiri s-au facut in decursul evolutiei omenirii… Oameni ca Arhimede, Newton sau Einstein au produs adevarate revolutii tehnologice, dar si de gandire. De aceea, mintea umana mi se pare un obiect de nepretuit. Suntem capabili sa imaginam solutii la probleme si sa cantam si frumusetea lumii…. Dar sa iti asumi idei pe care doar cateva minti au reusit sa le contureze, dupa efort, ce inseamna mai ales timp… mi se pare de neiertat. Sa trisezi… Sa alegi calea simpla…

Atunci cand am scris ceva, indiferent ca a fost teza de doctorat, un simplu articol de revista sau o postare de blog, a fost o descărcare intelectuala. Nu toate ideile ne vin facil, așa cum folclorul prezintă mărul lui Newton. Orice idee trebuie verificata. Trebuie sa o sustii… Nu e usor sa scrii din propriul cap ceva care sa se sustina pe hartie… Nu am pretentia de a fi un scriitor. Nici macar de a fi un mare istoric. Doar constat ca a gasi idei, a gasi cuvintele potrivite ca aceste idei sa se multiplice in mintile oamenilor necesita talent. Si nu e corect sa fie insusit pe nedrept de cineva.

Ca Ponta a plagiat…. as tinde sa zic da. Prea i-au copt-o cei care il ataca acum. Nu e politicianul meu preferat, de parca poți avea preferințe in politica de azi. Dar imi place prestanța pe care o afișează public. Are grija ca imaginea sa să corespunda tiparului mental a politicianului performant. Păcat de tot episodul. Dar nu pot sa nu remarc faptul ca cei care erau in comisia faimoasa de analiza ad-hoc a tezei, nu erau de formație juridica. E ca si cum eu as judeca o lucrare de fizica cuantica, când specializarea mea este istorie universala contemporana. Daca se va dovedi pe bune ca a copiat cu nesimțire, il voi disprețui ca pe oricine face acest lucru. Dar sunt dispus sa mai astept putin. Mai ales ca sunt si cazuri precum Kovesi, in care plagiatul este mai fragrant… Si tind sa-l cred pe Mircea Badea aici…

Toata saptamana trecuta mi s-a parut de o prostie inimaginabila in cazul presei romanesti. Nu am auzit o ineptie mai mare decat “Parlamentul a dat o lovitura de stat!” Nu stiu cum de-i mai angajeaza pe astia la TV, dar e jale mare. Sa compari demiterea lui Basescu cu Legea Imputernicirii impusa de Hitler este absolut penal! In primul rand, Parlamentul, prost, bun, cu politicieni care dorm la sedinte sau se uita la filme porno, este totusi organul reprezentativ al POPORULUI. Omul de rand pune o stampila pe vot, la 4 ani ca unul din cateva zeci de mii sa-l reprezinte in Parlament. La cinci ani, omul de rand pune o stampila pe 1 OM sa fie Presedinte, adica sa reprezinte STATUL. Daca poporul(reprezentat de Parlament) se intoarce impotriva statului (reprezentat de presedinte) este super! Este pur si simplu dreptul de rezistenta la opresiune. Statul poate, si comunismul a dovedit-o, sa se intoarca impotriva propriilor cetateni. Ca sa-l rastorni, ai ori posibilitati pasnice, adica votul, ori sangeroase, adica revolutia. Dar sa vorbesti de lovitura de stat in cazul Parlamentului, este cea mai mare idiotenie pe care au putut-o nu doar gandi, ci si perpetua reprezentantii mass-mediei.

Normal ca nu e normal ca toata povestea sa se consume atat de repede. Dar sa vorbesti de executie… Cat de proasta poti sa fii ca jurnalista… Doar daca esti Pora. In mintea mea, scenariul demiterii presedintelui a fost destul de previzibil si articulat, doar cu o mica improvizatie, si anume plagiatul lui Ponta si tentativa de sinucidere a lui Nastase:

Mai intai, USL a profitat de bresa creata de manifestatiile de strada impotriva guvernului Boc. Solutia MRU ar fi fost colacul de salvare, dar problema lui MRU nu era imaginea, care este impecabila, ci lipsa unui partid puternic. Este cazul clasic al guvernelor tehnocrate: nu poti sa conduci o tara, daca cei din Parlament nu te sustin neconditionat. Doar in cazul  unui sef de partid care este si prim-ministru. Au dovedit-o Nastase, Tariceanu si mai nou Boc, dar cu cateva rezerve. Boc era doar omul de paie al lui Basescu, care era de facto presedinte PDL.

Asa ca USL a reusit sa prabuseasca guvernul MRU. Basescu nu putea sa refuze numirea lui Ponta fara sa starneasca iar agitatii si sa para un iresponsabil. Mai mult, Ponta era si vulnerabil, tinand cont de poveste cu plagiatul de dupa. Nu m-ar mira ca Basescu sa consulte dosarele viitorilor prim-ministrii si sa spuna: “Pe asta cum il mai santajam?” Plus ca a guverna in criza produce scaderea popularitatii, si de aceea PDL a preferat partial sa revina in opozitie pentru a mai recastiga din electorat.

De aici abia, USL-ul (cred ca nici nu le venea sa creada) a trecut la pregatirea suspendarii Presedintelui. Mai intai l-au incoltit cu problema plecarii la Bruxelles. Tuturor li se parea suspecta tacerea lui Basescu. Dar veneau alegerile locale, si pentru a nu crea valuri, cred ca el a preferat expectativa. Dezastrul de la locale, l-a determinat sa revina in forta: arestarea lui Nastase si apoi plagiatul lui Ponta. Aici cred ca l-au prins cei din USL. Sunt convins ca daca ramanea mai putin vizibil, le-ar fi fost greu celor de la putere sa forteze demiterea fara a provoca un val de simpatie instant in randurile unor romani.

Dar Basescu a gresit pe propria mana. Este adevarat ca mai pot fi surprize… Unii il vor mai vota, de prosti ce sunt atunci cand pun botul la toate ineptiile pe care le regurgiteaza un individ al carui singur scop in viata a fost puterea politica. Si care a facut de rusine institutia de presedinte. Sunt convins ca macar pensionarii, profesorii, doctorii, politistii, mamele din concedii de maternitate nu vor uita ranjetul abject cu care anunta masuri de austeritate, pentru ca asfaltangii sa faca autostrazi de 30 mil. euro pe km.

Dar uite ca mai veni un Bacalaureat. Si inca o data s-a dovedit ca avem o generatie de imbecili… Oare? Oare nu s-a dovedit ca marea reforma a lui Funeraliu a fost o idiotenie? E usor sa declari cuvantul reforma, sa scrii niste bazaconii pe hartie si sa le prezinti drept noua lege a invatamantului. Si atat. Dar scoli sa modernizezi? Nu, e prea complicat. Mai bine mai inchidem cateva mii. Dar sa oferi conditii pe care le vezi in Finlanda si Scotia? Nu. Mai bine dai afara directori, tai drepturi ale profesorilor, ii aduci in pragul saraciei si apoi ceri performanta pe 700 ron pe luna, facand naveta pe proprii bani la tara. Domnul fost ministru al Educatiei, fara echivalari de diplome in tara, ne vorbea de misiunea noastra nobila, de domni Trandafir, de Ioan Slavici, si el se lafaia in beneficiile pupincurismului basist.

Asta este imaginea invatamantului. Ca elevii sunt mai slabi. Da. Ca nu sunt motivati. Da. Dar ce dracu le oferi ca perspectiva? Sa stearga la fund babute in Italia sau sa devina borduriste in Spania? De ce ar mai invata? Societatea nu promoveaza valoarea, ci impostura si superficialitatea. Asta este mostenirea guvernarii anterioare, care se razbuna pe acesti tineri la Bacalaureat.

PS

Nu e tare sa vezi mitinguri organizate de Videanu, Boureanu si Turcanu?! Sa vezi pe cei care au purtat ostentativ semnele bogatiei acumulate pe spinarea prostimii sa faca apel la prostime?

Comentarii

  1. Lucian,
    Desi urmaresc blog-ul tau de ceva vreme, nu am avut timpul necesar sa las vreun comentariu la articolele postate. Am citit acest ultim articol si nu m-am mai putut abtine.

    Trebuie sa mentionez ca desi nu ma intereseaza in mod direct politica, in general, nu am putut sa raman indiferent la ultimile noutati de pe scena politica din Romania si in special suspendarea lui Basescu. Iata un subiect care pentru unii inseamna subiect de ingrijorare(vezi UE!?), pentru altii subiect de presa si manipulare a maselor, dupa caz(vezi presa autohtona si pe cea din strainatate) iar pentru cei participanti la acest joc politic, un pretext al luptei pentru putere si avantaje(nimic nou, dealtfel plictisitor de ingrijorator). Insa intrebarea si mai ingrijoratoare este 'Romanii ce castiga din asta oare?'

    Intr-un moment de totala exaltare, care a durat evident foarte putin pentru ca am citit presa din Romania online, am avut o revelatie nebuna si minunata in acelasi timp ca Romania va redeveni monarhie si ca MS Regele Mihai va veni la carma statului! Asta probabil dupa ce am fost miraculos impresionat de HM Queen Elizabeth care a sarit impreuna cu James Bond cu parasuta la deschiderea jocurilor olimpice din Londra. Am realizat deci ulterior ca atat de adevarata ar putea fi revelatia mea cu Regele Mihai la carma Romaniei precum saritura cu parasuta a Reginei Angliei desi ajutat de un James Bond cine stie...

    O sa vedem si iar revedem scene politice ca cele petrecute in ultimile luni in Romania. Hai sa vedem un pic pragmatic problema - NU AVEM LIDERI ! Au murit sau au fost asasinati de-a lungul istoriei noaste. Se vor mai naste oare altii? Cine sa creeze acel echilibru politic si economic in Romania intr-o lume in continua schimbare si o Uniune Europeana inventata in scopuri pur economice care deservesc (sau vor deservi in viitor) membrii ei fondatori? Probabil ca nu am avut si nu avem alta cale decat sa jucam in hora UE insa atentie la ziua cand vom trebui sa platim pretul integrarii. Deocamdata e bine pentru ca putem merge sa muncim in Spania si Italia fara viza. Superb!

    Marturisesc ca nu am avut interesul sa ma documentez in ce a fost monarhia in Romania pana cand am ajuns sa traiesc intr-o monarhie, nascut in comunism si maturizat intr-un regim post Decembrie 1989 pe care unii inca incearca sa il defineasca pana si in ziua de astazi. Vreau sa spun ca nici comunismul, nici democratia si nici monarhia nu sunt perfecte. In fond ce e perfect pe lumea asta? Am invatat ce e o monarhie la nivelul anului 2012 si cum s-a 'reinventat' sau adaptat din mers de-a lungul atator secole. Si au reusit. Nu am sa dezvolt pentru ca e prea mult de scris, poate cu alta ocazie. Un lucru este cert - Romania are nevoie de un centru de putere pivotal care nu are nimic de a face cu trecutul de dupa 1947. Ne trebuie un patriot, un 'brand' pur Romanesc in lume precum si un prim-ministru competent. Explicat populatiei in cuvinte simple si exemple ce e monarhia si cum se poate face(sau nu) democratie cu baietii pe care ii are tara in jocul politic acum. Nu vom putea redeveni ceea ce de fapt suntem si unde ne e locul in lume atata timp cat nu avem lideri patrioti.

    Promit ca voi scrie mai des :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Lunga telegrama sau o scurta lectie despre expansionismul rusesc

La 22 februarie 1946, sosea la Washington o telegramă, care avea să devină unul dintre cele mai discutate documente în istoriografie în privinţa scopurilor politicii externe a Uniunii Sovietice. Numită  Telegrama cea Lunga , ea era semnată de către însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite ale Americii la Moscova, George F. Kennan, cel ce avea să devină unul dintre cei mai reputaţi specialişti occidentali în sovietologie în perioada Războiului Rece. Documentul telegrafiat fusese solicitat de administraţia Truman, care se confrunta în iarna lui 1945-1946 cu un blocaj în negocierile sovieto-americane asupra organizării lumii postbelice. Preşedintele american şi consilierii săi apropiaţi pe politică externă erau de ceva vreme suspicioşi în privinţa scopurilor expansioniste şi nedemocratice ale partenerului lor sovietic din Marea Alianţă. Suspiciunea era cu atât mai stringentă cu cât, odată duşmanul comun înfrânt şi spectrul războiului de dominare mondială al Axei îndepărtat, era

Centenar?

Ieri a mai inceput un an scolar. Cu aceleasi articole de ziar care scormonesc furibund doar in septembrie problemele ingrozitoare ale invatamantului romanesc, si acuza de fariseism politicienii nostri ce se dau in stamba in festivisme ieftine in fata unor elevi plictisiti si a unor profesori amorfi/blazati/conformisti... Insa muza, care oricum nu mi-a mai dat tarcoale, preferand sa se scufunde in abisul unei vieti cotidiene, ma impinge spre tastatura iluminata a unui "mar" capitalist american extrem de fiabil, doar pentru a marca in imagini(cuvintele nu curg fara muze) o banala zi pe care nu vreau sa o uit usor. Si mahniri... Modele de prioritati nationale  Modele de familie traditionala  Modele de succes in viata Modele de dezvoltare PS 1 " Suntem în anul Centenar, legiuitorul ar putea fi generos in privinta amnistiei "  PS 2 Doar atat am putut noi ca tara ca sa marcam 100 de ani? PS 3 Disclaimer Pozele nu imi apartin. Au

Atitudinea diplomaţiei britanice faţă de ideea europeană (1919-1939)

  Ideea unităţii europene a generat, în decursul timpului, numeroase cărţi, studii, articole şi dezbateri menite să identifice muguri ai necesităţii de unire a europenilor, sau, dimpotrivă, temeiuri ale imposibilităţii conlucrării acestora. Tematica rămâne actuală, mai ales pentru spaţiul cercetării istorice româneşti, deoarece ea implică şi dorinţa inerentă a societăţii în care trăim, de a contribui şi ea la această amplă discuţiei asupra unuia dintre cele mai temerare proiecte politice ale lumii contemporane, Uniunea Europeană . De la început menţionăm că vom opera o serie de limitări asupra demersului istoric de faţă, limitări impuse de spaţiu şi de vastitatea temei. Cercetarea de faţă se bazează pe literatura de specialitate şi se va concentra asupra modului în care a înţeles politica externă a Marii Britanii, principal actor al scenei politice europene, de a se raporta la ideea unităţii politice a continentului, lucru mai puţin analizat în cercetarea românească. Vom încerca astf